observabil definitie

12 definiții pentru observabil

OBSERVÁBIL, -Ă, observabili, -e, adj. Care poate fi observat. – Din fr. observable, lat. observabilis.
OBSERVÁBIL, -Ă, observabili, -e, adj. Care poate fi observat. – Din fr. observable, lat. observabilis.
observábil adj. m., pl. observábili; f. observábilă, pl. observábile
observábil adj. m., pl. observábili; f. sg. observábilă, pl. observábile
OBSERVÁBIL adj. perceptibil, sesizabil. (Un fenomen ~.)
Observabil ≠ inobservabil, neobservabil
OBSERVÁBIL, -Ă adj. Care poate fi observat. [Cf. fr. observable, lat. observabilis].
OBSERVÁBIL, -Ă adj. care poate fi observat. (< fr. observable, lat. observabilis)
OBSERVÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi (ușor) observat; care se pretează la observație. /<fr. observable, lat. observabilis, ~e
observabil a. ce poate fi observat.
*observábil, -ă adj. (lat. observábilis). Care se poate observa, pe care-l poțĭ băga de samă: eclipsa era observabilă.
OBSERVABIL adj. perceptibil, sesizabil. (Un fenomen ~.)

observabil dex

Intrare: observabil
observabil adjectiv