observațiune definitie

3 definiții pentru observațiune

OBSERVAȚIÚNE s.f. v. observație.
observați(un)e f. 1. acțiunea de a observa: observațiunea unei legi; 2. cercetare, atentivă: astronomia reclamă observațiuni constante; 3. rezultatul observațiunii: a scrie observațiunile sale; 4. reflexiune: permite-mi o observațiune; 5. replică: nici-o observațiune!
*observațiúne f. (lat. observátio, -ónis). Supunere unei legĭ, uneĭ regule: observarea regulamentuluĭ. Atențiune dată unuĭ lucru, studiŭ: observațiunea vĭețiĭ furnicilor. Lucru observat, descoperire: importantele observațiunĭ ale acestuĭ savant. Obĭecțiune, reflexiune: permite-mĭ o observațiune. Atragere de atențiune, mustrare: profesoru ĭ-a făcut aspre observațiunĭ. Acțiunea de a spiona: armată de observațiune (a mișcărilor dușmanului), a sta în observațiune (a spiona). Băgare de samă, atențiune: asta n’a scăpat observațiuniĭ luĭ. – Și -áție și -áre.

observațiune dex

Intrare: observațiune
observațiune