observație definitie

13 definiții pentru observație

OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.
OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.
OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Cercetare, examinare, observare (1); studiu. Orice creațiune presupune o îndelungată observație. IBRĂILEANU, SP. CR. 226. Cînd făceam observațiile aceste fiziologice, înaintam încet. NEGRUZZI, S. I 308. Știința nouă întemeindu-se... pe observație, experiență, calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. 2. Remarcă, constatare, observare (2). Mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. În capul lui... ciocnirile cu lumea, încercările vieții au lăsat o comoară de observații. VLAHUȚĂ, O. A. 391. 3. Obiecție, critică; p. ext. mustrare, dojana, reproș. Aceste cîteva cuvinte pot să arate. cît de binevenită socotesc orice critică, orice observație făcută scrierilor mele. GHEREA, ST. CR. II 8. Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care... le consider ca niște insulte. CARAGIALE, O. I 116. Să urmez eu cum îmi place, Fără a putea guvernul observație a face. ALEXANDRESCU, M. 171. 4. (În legătură cu verbele «a pune», «a ține», «a sta i), «a fi», «a se afla» etc., precedat totdeauna de prep. «sub») Supraveghere, pază. Bolnavul e ținut sub observație. Foaie de observație = formular pe care se notează zilnic evoluția bolii și -fazele tratamentului unui bolnav. Vardaru citi inscripțiile foii de observație. C. PETRESCU, Î. II 46.
observáție (-ți-e) s. f., art. observáția (-ți-a), g.-d. art. observáției; pl. observáții, art. observáțiile (-ți-i-)
observáție s. f. (sil. -ți-e), art. observáția (sil. -ți-a), g.-d. art. observáției; pl. observáții, art. observáțiile (sil. -ți-i-)
OBSERVÁȚIE s. 1. v. examinare. 2. v. supraveghere. 3. v. părere. 4. v. indicație. 5. v. critică. 6. v. ceartă.
OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio].
OBSERVÁȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio)
OBSERVÁȚIE ~i f. 1) v. A OBSERVA.Foaie de ~ document în care sunt înregistrate zilnic evoluția bolii unui bolnav și tratamentul aplicat. A ține sub ~ a supraveghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiecție la o acțiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ◊ A face ~ a atrage atenția asupra unei greșeli. [G.-D. observației; Sil. -ți-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis
observați(un)e f. 1. acțiunea de a observa: observațiunea unei legi; 2. cercetare, atentivă: astronomia reclamă observațiuni constante; 3. rezultatul observațiunii: a scrie observațiunile sale; 4. reflexiune: permite-mi o observațiune; 5. replică: nici-o observațiune!
*observațiúne f. (lat. observátio, -ónis). Supunere unei legĭ, uneĭ regule: observarea regulamentuluĭ. Atențiune dată unuĭ lucru, studiŭ: observațiunea vĭețiĭ furnicilor. Lucru observat, descoperire: importantele observațiunĭ ale acestuĭ savant. Obĭecțiune, reflexiune: permite-mĭ o observațiune. Atragere de atențiune, mustrare: profesoru ĭ-a făcut aspre observațiunĭ. Acțiunea de a spiona: armată de observațiune (a mișcărilor dușmanului), a sta în observațiune (a spiona). Băgare de samă, atențiune: asta n’a scăpat observațiuniĭ luĭ. – Și -áție și -áre.
OBSERVAȚIE s. 1. analiză, cercetare, examinare, observare, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 2. supraveghere. (Sub ~ medicală.) 3. considerație, considerent, constatare, idee, observare, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...) 4. indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 5. critică, obiecție, rezervă, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.) 6. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)
SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observația, nu vârsta, va aduce înțelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului înconjurător și a oamenilor dă cunoștințe și experiență care valorează mai mult decât anii trăiți.

observație dex

Intrare: observație
observație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e