OBSCURÁ, obscurez, vb. I Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din obscur.

OBSCURÁT, -Ă, obscurați, -te, adj. Care a devenit obscur; obscurizat. – V. obscura.

OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur.

OBSCURÁT, -Ă, obscurați, -te, adj. Care a devenit obscur; obscurizat. – V. obscura.

obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză

OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].

OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)

A OBSCURÁ ~éz tranz. A face să devină obscur. /Din obscur