Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru obscurat

OBSCURÁ, obscurez, vb. I Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din obscur.
OBSCURÁT, -Ă, obscurați, -te, adj. Care a devenit obscur; obscurizat. – V. obscura.
OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur.
OBSCURÁT, -Ă, obscurați, -te, adj. Care a devenit obscur; obscurizat. – V. obscura.
obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză
OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].
OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)
A OBSCURÁ ~éz tranz. A face să devină obscur. /Din obscur

obscurat definitie

obscurat dex

Intrare: obscurat
obscurat adjectiv
Intrare: obscura
obscura verb grupa I conjugarea a II-a