Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru obscurare

OBSCUR├ü, obscurez, vb. I Tranz. 1. A face s─â devin─â obscur (1); a ├«ntuneca. 2. A face s─â devin─â neclar, greu de priceput, de ne├«n╚Ťeles. ÔÇô Din obscur.
OBSCUR├üRE, obscur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a obscura. ÔÇô V. obscura.
OBSCUR├ü, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face s─â devin─â obscur (1); a ├«ntuneca. 2. A face s─â devin─â neclar, greu de priceput, de ne├«n╚Ťeles. ÔÇô Din fr. obscur.
OBSCUR├üRE, obscur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a obscura. ÔÇô V. obscura.
obscur├í vb., ind. prez. 1 sg. obscur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. obscure├íz─â
OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].
OBSCUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a obscura ╚Öi rezultatul ei. [< obscura].
OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)
A OBSCUR├ü ~├ęz tranz. A face s─â devin─â obscur. /Din obscur

Obscurare dex online | sinonim

Obscurare definitie

Intrare: obscura
obscura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: obscurare
obscurare substantiv feminin