Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru obscur

OBSC├ÜR, -─é, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este str─âb─âtut de lumin─â, lipsit de lumin─â; ├«ntunecos. 2. Fig. Nedeslu╚Öit, nel─âmurit, neclar, greu de priceput, ne├«n╚Ťeles. 3. Fig. Necunoscut sau pu╚Ťin cunoscut; de mic─â importan╚Ť─â; f─âr─â merite sau calit─â╚Ťi deosebite, mediocru. ÔÇô Din fr. obscur, lat. obscurus.
OBSC├ÜR, -─é, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este str─âb─âtut de lumin─â, lipsit de lumin─â; ├«ntunecos. 2. Fig. Nedeslu╚Öit, nel─âmurit, neclar, greu de priceput, ne├«n╚Ťeles. 3. Fig. Necunoscut sau pu╚Ťin cunoscut; de mic─â importan╚Ť─â; f─âr─â merite sau calit─â╚Ťi deosebite, mediocru. ÔÇô Din fr. obscur, lat. obscurus.
OBSC├ÜR, -─é, obscuri, -e, adj. 1. Lipsit de lumin─â, care nu e str─âb─âtut de lumin─â, ├«ntunecos. Intrarea pare cam obscur─â. TOP├ÄRCEANU, B. 96. ÔŚŐ Camer─â obscur─â v. camer─â (2). 2. Fig. Nedeslu╚Öit, nel─âmurit, neclar; greu de priceput, ne├«n╚Ťeles. Un instinct obscur ├«i spunea ei, se vede, c─â noul venit ├«n casa lor nu e dec├«t un parazit. ANGHEL, PR. 42. Drept preot toarce-un greier un g├«nd fin ╚Öi obscur. EMINESCU, O. I 69. 3. Fig. (├Än opozi╚Ťie cu celebru) Necunoscut sau pu╚Ťin cunoscut; de mic─â importan╚Ť─â; f─âr─â merite sau calit─â╚Ťi deosebite, mediocru. A venit ├«mp─âratul Constantin cel Mare... cu prilejul unei expedi╚Ťii obscure ├«mpotriva go╚Ťilor. GALACTION, O. I 121. Miron a aflat mai t├«rziu c─â Ionescu ar fi un bog─âta╚Ö de origin─â obscur─â. REBREANU, R. I 49.
obsc├║r adj. m., pl. obsc├║ri; f. obsc├║r─â, pl. obsc├║re
obsc├║r adj. m., pl. obsc├║ri; f. sg. obsc├║r─â, pl. obsc├║re
OBSCÚR adj. 1. v. întunecos. 2. v. sumbru. 3. v. confuz. 4. v. neclar. 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.) 6. v. biet. 7. v. necunoscut.
OBSCÚR adj. v. mărunt, mediocru, neimportant, neînsemnat.
Obscur Ôëá clar, limpede, luminos, renumit
OBSCÚR, -Ă adj. 1. Întunecat, întunecos. 2. (Fig.) Nedeslușit, neclar, vag. 3. (Fig.) Necunoscut, neștiut; lipsit de merite, mediocru. [Cf. fr. obscur, lat. obscurus].
OBSCÚR, -Ă adj. 1. lipsit de lumină, întunecos. 2. (fig.) nedeslușit, neclar, vag. 3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru. (< fr. obscur, lat. obscurus)
OBSC├ÜR ~─â (~i, ~e) 1) Care este lipsit de lumin─â; f─âr─â lumin─â; ├«ntunecos; sumbru. Local ~. 2) fig. Care este greu de ├«n╚Ťeles; de ne├«n╚Ťeles; impenetrabil; ermetic. 3) fig. (├«n opozi╚Ťie cu vestit, celebru) Care este pu╚Ťin cunoscut sau chiar necunoscut; f─âr─â merite sau calit─â╚Ťi deosebite; de importan╚Ť─â redus─â. /<fr. obscur, lat. obscurus
obscur a. 1. ├«ntunecos: coridor obscur; 2. fig. greu de ├«n╚Ťeles: cugetare obscur─â; 3. pu╚Ťin cunoscut: om obscur.
*obsc├║r, -─â adj. (lat. obsc├║rus). ├Äntunecat, f─âr─â lumin─â: bec─ş obscur. ├Änchis, ├«ntunecat: color─ş obscure. Fig. Ascuns, retras, necunoscut: v─şa╚Ť─â obscur─â. De jos, din popor, plebe┼ş: familie obscur─â. ├Äncurcat, nel─âmurit: stil obscur. Adv. A tr─âi, a scrie obscur.
obscur adj. v. MĂRUNT. MEDIOCRU. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT.
OBSCUR adj. 1. ├«ntunecat, ├«ntunecos, negru. (O noapte ~.) 2. ├«ntunecat, ├«ntunecos, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nep─âtruns, (├«nv.) noptos. (Un salon ~.) 3. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, ├«nc├«lcit, ├«ncurcat, neclar, nedefinit, nedeslu╚Öit, ne├«n╚Ťeles, nel─âmurit, neprecis, tulbure, vag, (fig.) ├«ntunecat, nebulos, neguros. (O situa╚Ťie ~.) 4. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, (livr.) abscons. (O semnifica╚Ťie ~.) 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.) 6. biet, ne├«nsemnat, umil. (Un func╚Ťionar ~.) 7. necunoscut. (Poet ~.)
BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) m─â str─âduiesc s─â fiu scurt ╚Öi devin obscur ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 25. O exprimare prea concis─â devine uneori neclar─â.

Obscur dex online | sinonim

Obscur definitie

Intrare: obscur
obscur adjectiv