Definiția cu ID-ul 688847:
1) obróc n., pl. oace (vsl. ob-rokŭ, promisiune, stipendiŭ, d. rešti-rekon, a vorbi, a zice; sîrb. obrok, „porțiune”, bg. „dar”, rut. rus. „leafă, tain”; ung. abrak, nutreț, orz. V.
no-roc, pro-roc). Vechĭ. Porțiune de mîncare, tain. Apanaj. – Și
oboroc (pin confuziune cu oboroc).
Obroc dex online | sinonim
Obroc definitie