obrintitură definitie

7 definiții pentru obrintitură

OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură.
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură.
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Popular) Obrinteală.
obrintitúră (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintitúrii; pl. obrintitúri
obrintitúră s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintitúrii; pl. obrintitúri
OBRINTITÚRĂ s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
OBRINTITU s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)

obrintitură dex

Intrare: obrintitură
obrintitură substantiv feminin
  • silabisire: -brin-