Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru obrintitură
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Popular) Obrinteală.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
obrintitúră (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintitúrii; pl. obrintitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
obrintitúră s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintitúrii; pl. obrintitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OBRINTITÚRĂ s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OBRINTITURĂ s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Obrintitură dex online | sinonim
Obrintitură definitie
Intrare: obrintitură
obrintitură substantiv feminin
- silabisire: -brin-
