Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru obrintire

OBR├éNT├Ź vb. IV v. obrinti.
OBRINT├Ź, obrintesc, vb. IV. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.; despre r─âni, bube sau, p. ext., despre p─âr╚Ťi ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infec╚Ťii, a frigului etc.). [Var.: obr├ónti vb. IV] ÔÇô Din sl. ob┼şjentriti.
OBRINT├ŹRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) obrinti ╚Öi rezultatul ei, ÔÇô V. obrinti.
OBR├éNT├Ź vb. IV v. obrinti.
OBRINT├Ź, obrintesc, vb. IV. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.; despre r─âni, bube sau, p. ext., despre p─âr╚Ťi ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infec╚Ťii, a frigului etc.). [Var.: obr├ónt├ş vb. IV] ÔÇô Din sl. ob┼şjentriti.
OBRINT├ŹRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) obrinti ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. obrinti.
OBRINT├Ź, pers. 3 obrinte╚Öte, vb. IV. Refl. ╚Öi intranz. (Popular; despre r─âni; p. ext. despre corp sau p─âr╚Ťi ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infec╚Ťii, a frigului etc.). ├Än cur├«nd scaunul Moldovei e v─âduv. Piciorul lui ╚śtefan obrinte╚Öte. DELAVRANCEA, O. II 33.
obrint├ş (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. obrint├ęsc, imperf. 3 sg. obrinte├í; conj. prez. 3 s─â obrinte├ísc─â
obrint├şre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrint├şrii; pl. obrint├şri
obrint├ş vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. obrint├ęsc, imperf. 3 sg. obrinte├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. obrinte├ísc─â
obrint├şre s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrint├şrii; pl. obrint├şri
OBRINT├Ź vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.
OBRINT├ŹRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
obrint├ş (obrint├ęsc, obrint├şt), vb. refl. -A se ├«nflama un abces sau o ran─â. ÔÇô Var. obr├«nti ╚Öi der. Sl. ob─Ötriti s─Ö ÔÇ×a ardeÔÇŁ, cu var. obuj─Ötriti. Der. din sl. obruditi s─Ö ÔÇ×a (se) ├«nro╚ÖiÔÇŁ (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibil─â. ÔÇô Der. obrinteal─â, s. f. (inflama╚Ťie, flegmazie); obrintitor, adj. (├«nv., care d─â ├«nflama╚Ťie).
A OBRINT├Ź ~├ę╚Öte pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face s─â se obrinteasc─â. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti
A SE OBRINT├Ź se ~├ę╚Öte intranz. pop. (despre r─âni sau p─âr╚Ťi r─ânite ale corpului) A se inflama prin r─âceal─â sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti
obrint├Č v. a se inflama, vorbind de r─âni. [DintrÔÇÖun primitiv br─ânt, inflama╚Ťiune = nem╚Ť. BRANT].
obrint├ęsc (m─â) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). M─â inflamez, vorbind de bube ╚Öi r─ân─ş. V. bobotesc.
OBRINTI vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Bra╚Ťul s-a ~.)
OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflama╚Ťie, iritare, obrinteal─â, obrintit, obrintitur─â, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei pl─âgi.) 2. inflamare, inflama╚Ťie, obrinteal─â, obrintit, obrintitur─â, tumefac╚Ťie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ bra╚Ťului.)

Obrintire dex online | sinonim

Obrintire definitie

Intrare: obrinti
obrânti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
obrinti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -brin-
Intrare: obrintire
obrintire substantiv feminin
  • silabisire: -brin-