Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru obrinteal─â

OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.
OBRINTE├üL─é, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflama╚Ťie, umfl─âtur─â a unei r─âni (din cauza infec╚Ťiei, a frigului etc.); obrintitur─â. [Var.: obr├ónte├íl─â s. f.] ÔÇô Obrinti + suf. -eal─â.
OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.
OBRINTE├üL─é, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflama╚Ťie, umfl─âtur─â a unei r─âni (din cauza infec╚Ťiei, a frigului etc.); obrintitur─â. [Var.: obr├ónte├íl─â s. f.] ÔÇô Obrinti + suf. -eal─â.
OBRINTE├üL─é, obrinteli, s. f. (Popular) Inflama╚Ťie, umfl─âtur─â (a unei r─âni). Br├«nc─â ╚Öi... obrinteli de r─âni vechi. PISCUPESCU, O. 232. (├Än forma obr├«nteal─â) Calul speriindu-se a s─ârit ╚Öi l-a tr├«ntit jos... ÔÇô Apoi despre c─âz─âtur─â s─â n-aibi vreo m├«hniciune, c─â p─âm├«ntul nostru rom├«nesc e bun de obr├«nteal─â. ODOBESCU, S. M. 191. ÔÇô Variant─â: obr├«nte├íl─â s. f.
OBRÎNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.
obrinte├íl─â (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrint├ęlii; pl. obrint├ęli
obrinte├íl─â s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrint├ęlii; pl. obrint├ęli
OBRINTEÁLĂ s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
OBRINTE├üL─é ~├ęli f. Inflama╚Ťie a unei r─âni (provocat─â de infec╚Ťie, de r─âceal─â etc.). /a (se) obrinti + suf. ~eal─â
obrinteal─â f. inflama╚Ťiunea unei r─âni.
obrinte├íl─â f., pl. el─ş. Ac╚Ťiunea de a se obrinti. Inflama╚Ťiune care nu se sparge ╚Öi devine ma─ş dureroas─â de c├«t la ├«nceput. V. brant.
OBRINTEAL─é s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflama╚Ťie, iritare, obrintire, obrintit, obrintitur─â, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei pl─âgi.) 2. inflamare, inflama╚Ťie, obrintire, obrintit, obrintitur─â, tumefac╚Ťie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ bra╚Ťului.)

Obrinteal─â dex online | sinonim

Obrinteal─â definitie

Intrare: obrinteal─â
obrinteal─â substantiv feminin
  • silabisire: -brin-
obrânteală