obricariță definitie

7 definiții pentru obricariță

OBRICÁRIȚĂ, obricarife, s. f. (Învechit și regional) Porție, rație, tain. S-a găsit cine să-i taie din obricariță. PANN, P. V. I 168.
OBRICÁRIȚĂ, obricarițe, s. f. (Înv. și reg.) Porție, rație, tain. ◊ Expr. A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni. – Comp. sb. obrok.
OBRICÁRIȚĂ s. v. porție, rație.
obricáriță, obricárițe, s.f. (reg.) rație de mâncare la vite și cai.
obricariță f. porțiune de mâncare, tain pentru cai; a tăia din obricariță, a învăța minte: s’a găsit cine să-i taie din obricariță PANN. [Tras din obroc].
obricáriță f., pl. e (din obrocăriță, d. obroc [rut. obrik], porțiune). Munt. Porțiune de mîncare la vite. A tăĭa cuĭva din obricariță, a-l învăța minte, a-ĭ tăĭa din unghișoară.
obricariță s. v. PORȚIE. RAȚIE.

obricariță dex

Intrare: obricariță
obricariță