obrezuire definitie

2 intrări

8 definiții pentru obrezuire

OBREZUÍ vb. v. circumcide.
OBREZUÍRE s. v. circumcizie.
obrezuí (-uésc, -ít), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv.Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv.
obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).
obrezui vb. v. CIRCUMCIDE.
obrezuire s. v. CIRCUMCIZIE.
obrezuí, obrezuiesc vb. IV Tranz. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur un nou-născut, a circumcide. [Var.: obrăzuí vb. IV] – Din sl. obreazovati.
obrezuíre, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.

obrezuire dex

Intrare: obrezuire
obrezuire
Intrare: obrezui
obrezui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a