7 definiții pentru obrăzuire
OBRĂZUÍ, obrăzuinesc,
vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva; a schița. –
Obraz +
suf. -ui.
OBRĂZUÍ, obrăzuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A reprezenta, a înfățișa; a schița. –
Obraz +
suf. -ui.
OBRĂZUÍ, obrăzuiesc,
vb. IV.
Tranz. (Învechit) A reprezenta, a înfățișa, a reda; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208.
obrăzuí (a ~) (
înv.) (o-bră-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. obrăzuiésc,
imperf. 3
sg. obrăzuiá;
conj. prez. 3 să obrăzuiáscă
obrăzuí vb. (sil. -bră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiésc, imperf. 3 sg. obrăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrăzuiáscă obrăzuĭésc, V.
obrezuĭesc. obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V.
retez 2). L. V. Circumcid. – Și
obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).
Obrăzuire dex online | sinonim
Obrăzuire definitie
Intrare: obrăzui
obrăzui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a