obrăzar definitie

12 definiții pentru obrăzar

OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o feri de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar.
OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar.
OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sîrmă sau sac de pînză cu care stuparul își ferește fața de înțepăturile albinelor. Rar pune obrăzar, după cît spune maica Evlampia. Nu se teme de muște. SADOVEANU, P. M. 60 ♦ Cască metalică cu care se acoperă fața, pentru a o proteja (în lupte, în probele sportive de sabie și floretă etc.). (Cu pronunțare regională) Scoate sfînta Duminecă obrăzariul și sabia... dîndu-le lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 224. ♦ (Regional) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (p. ext. trupul) mortului. 2. Mască. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atît de albă fața-i ș-atît de nemișcată. EMINESCU, O. I 96.
obrăzár (o-bră-) s. n., pl. obrăzáre
obrăzár s. n. (sil. -bră-), pl. obrăzáre
OBRĂZÁR s. v. mască, ochelari.
OBRĂZÁR ~e n. 1) Sac de pânză rară cu care își acoperă fața apicultorii, ca să nu-i înțepe albinele. 2) Mască de metal care protejează fața la unele probe sportive. 3) pop. Mască pe care o pune cineva pe față, ca să nu fie recunoscut (sau pentru a înfățișa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele două piese de piele fixate de căpețea, în regiunea ochilor, pentru a împiedica calul să privească în lături. [Sil. -bră-] /obraz + suf. ~ar
obrăzar n. mască: un obrăzar de ceară părea că poartă el EM.
obrăzár n., pl. e (d. obraz). Rar. Mască.
obrăzar s. v. MASCĂ. OCHELARI.
obrăzár, obrăzare, s.n. – Mască folosită în jocurile dramatice populare (moșuții, capra, calul...). – Din obraz (< sl. obrazǔ) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
obrăzár, -e, s.n. – Mască folosită în jocurile dramatice populare (moșuții, capra, calul...). – Din obraz (< sl. obrazǔ) + -ar.

obrăzar dex

Intrare: obrăzar
obrăzar substantiv neutru
  • silabisire: -bră-