obrânteală definitie

13 definiții pentru obrânteală

OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.
OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.); obrintitură. [Var.: obrânteálă s. f.] – Obrinti + suf. -eală.
OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.
OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.); obrintitură. [Var.: obrânteálă s. f.] – Obrinti + suf. -eală.
OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Popular) Inflamație, umflătură (a unei răni). Brîncă și... obrinteli de răni vechi. PISCUPESCU, O. 232. (În forma obrînteală) Calul speriindu-se a sărit și l-a trîntit jos... – Apoi despre căzătură să n-aibi vreo mîhniciune, că pămîntul nostru romînesc e bun de obrînteală. ODOBESCU, S. M. 191. – Variantă: obrînteálă s. f.
OBRÎNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.
obrinteálă (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintélii; pl. obrintéli
obrinteálă s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintélii; pl. obrintéli
OBRINTEÁLĂ s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
OBRINTEÁLĂ ~éli f. Inflamație a unei răni (provocată de infecție, de răceală etc.). /a (se) obrinti + suf. ~eală
obrinteală f. inflamațiunea unei răni.
obrinteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se obrinti. Inflamațiune care nu se sparge și devine maĭ dureroasă de cît la început. V. brant.
OBRINTEA s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)

obrânteală dex

Intrare: obrinteală
obrinteală substantiv feminin
  • silabisire: -brin-
obrânteală