Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru oboseal─â

OBOSE├üL─é, oboseli, s. f. Stare de sl─âbiciune general─â datorat─â unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneal─â. ÔÖŽ P. anal. (Tehn.) Sc─âdere a rezisten╚Ťei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri ├«ndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. ÔÇô Obosi + suf. -eal─â.
OBOSE├üL─é, oboseli, s. f. Stare de sl─âbiciune general─â datorat─â unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneal─â. ÔÖŽ P. anal. (Tehn.) Sc─âdere a rezisten╚Ťei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri ├«ndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. ÔÇô Obosi + suf. -eal─â.
OBOSE├üL─é, oboseli, s. f. Sl─âbire a puterilor, cauzat─â de un efort fizic sau intelectual, stare a celui obosit; osteneal─â, istovire. Uit─â de oboseli ╚Öi de necazuri, ca ╚Öi cum ar fi ie╚Öit ├«ntinerit dintr-o baie. VORNIC, P. 191. Eram sf├«r╚Öit de oboseal─â, nu mai puteam; ├«mi d─âdeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Oboseala, sl─âbiciunea, toate relele ce s├«nt ├«ntr-un mod fatal legate de o m├«n─â de p─âm├«nt. EMINESCU, O. I 136. ÔÖŽ (Tehn.) Sc─âdere a rezisten╚Ťei mecanice a materialului unei piese folosit─â des.
obose├íl─â s. f., g.-d. art. obos├ęlii; pl. obos├ęli
obose├íl─â s. f., g.-d. art. obos├ęlii; pl. obos├ęli
OBOSEÁLĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
Oboseal─â Ôëá odihn─â
OBOSE├üL─é ~├ęli f. 1) Stare a celui obosit; osteneal─â. 2) tehn. (despre materiale, piese, instala╚Ťii) Pierdere a rezisten╚Ťei ca rezultat al folosirii ├«ndelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eal─â
oboseală f. osteneală covârșitoare.
obose├íl─â f., pl. el─ş. Osteneal─â.
OBOSEAL─é s. osteneal─â, trud─â, (rar) obosire. (Lucru f─âcut cu mult─â ~; simte ~ unei zile grele.)
OBOSEAL─é. Subst. Oboseal─â, obosire (rar), osteneal─â (├«nv. ╚Öi pop.), istoveal─â, istovire, trud─â (pop.), trudnicie, mole╚Öeal─â, mole╚Öire, sleire (fig.), epuizare, uzur─â (fig.), extenuare, sf├«r╚Öeal─â, vl─âguire, surmenare, surmenaj; astenie. Adj. Obosit, ostenit (├«nv. ╚Öi pop.), istovit, trudit (pop.), sleit (fig.), sec─âtuit, stors (fig.), sl─âbit, epuizat, uzat (fig.), extenuat, sf├«r╚Öit, pr─âp─âdit, vl─âguit, mole╚Öit, surmenat; astenic. Obositor, ostenitor (├«nv. ╚Öi pop.), ostenicios (├«nv. ╚Öi reg.), istovitor, trudnic (pop.), epuizant, extenuant, vl─âguitor, mole╚Öitor. Vb. A (se) obosi, a osteni (├«nv. ╚Öi pop.), a se istovi, a se epuiza, a se uza (fig.), a se extenua, a se vl─âgui, a se surmena; a se asteniza. A obosi (pe cineva), a osteni (├«nv. ╚Öi pop.), a istovi, a slei (fig.), a sec─âtui, a stoarce pe cineva de puteri (de vlag─â), a epuiza, a extenua, a vl─âgui, a surmena; a asteniza. A fi obosit, a fi istovit, a fi rupt (fr├«nt, mort) de osteneal─â, a-i trece (cuiva) os prin os, a-i trece ciolan prin ciolan, a sim╚Ťi oboseal─â, a se sim╚Ťi sleit (de puteri), a fi stors de puteri, a fi numai ap─â (o ap─â), a i se muia (cuiva) ciolanele, a pica (a c─âdea) de pe (din) picioare, a nu se (mai) putea ╚Ťine pe picioare, a nu-l mai ╚Ťine picioarele (de oboseal─â), a i se rupe picioarele (de oboseal─â), a fi zdrobit de oboseal─â, a c─âdea (a da) ├«n (pe) br├«nci. V. efort, munc─â.

Oboseal─â dex online | sinonim

Oboseal─â definitie

Intrare: oboseal─â
oboseal─â substantiv feminin