obol definitie

16 definiții pentru obol

OBÓL, (1) oboluri, s. n., (2) oboli, s. m. 1. S. n. Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune; p. gener. contribuție de orice natură. ◊ Expr. A-și da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere. 2. S. m. Veche monedă grecească, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă. – Din fr. obole, lat. obolus.
OBÓL, (1) oboluri, s. n., (2) oboli, s. m. 1. S. n. Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune; p. gener. contribuție de orice natură. ◊ Expr. A-și da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere. 2. S. m. Veche monedă grecească, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă. – Din fr. obole, lat. obolus.
oból1 (monedă) s. m., pl. obóli
oból2 (contribuție) (pop.) s. n., pl. obóluri
oból (monedă) s. m., pl. obóli
oból (contribuție) s. n., pl. obóluri
OBÓL s. 1. (înv.) filer. (Vechea monedă grecească numită ~.) 2. contribuție, (grecism înv.) sinisfora. (Și-a dat ~ul.)
OBÓL s.m. Mică monedă care a circulat la vechii greci și care constituia a șasea parte dintr-o drahmă. ♦ Bani mărunți. ♦ (Fig.) Sumă mică; (p. ext.) contribuție modestă (în bani); contribuție. [< fr. obole, cf. gr. obolos].
OBÓL s. m. 1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a șasea parte dintr-o drahmă. 2. bani mărunți. ◊ (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuție modestă (în bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)
OBÓL1 ~i m. Monedă veche grecească, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă, cu circulație și în Moldova medievală /<fr. obole, lat. obolus
OBÓL2 ~uri n. 1) Contribuție bănească adusă la o acțiune oarecare. 2) Contribuție la realizarea unei activități comune; prinos; aport. /<fr. obole, lat. obolus
obol m. 1. veche monedă greacă în valoare de vr’o 15 centime; 2. fig. ban, bănuț.
*oból m., pl. lĭ (vgr. obolós [rudă cu obelós, frigare, că, în ainte de a se bate monete, niște bucățele de metal ca frigările serveaŭ ca monete. V. obelisc]; lat. óbolus). La vechiĭ Grecĭ, cea maĭ mică monetă a lor, în valoare de 16 banĭ. S. n., pl. urĭ. Fig. Sumă mică cu care contribuĭ la o faptă bună: a-țĭ depune obolu. V. mangîr.
OBOL s. 1. (înv.) filer. (Vechea monedă grecească numită ~.) 2. contribuție, (grecism înv.) sinisfora. (Și-a dat ~.)
OBÓL (< fr., lat.; gr. obolos) s. m., s. n. 1. s. m. (În Grecia antică) Vargă tetraedică din fier care a servit ca unitate bănească până la apariția monedelor. ♦ Măsură pentru greutate. ♦ Monedă de argint, mai târziu de aramă, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda plătită de sufletul celui mort luntrașului Caron, la trecerea peste Aheron, în împărăția subpământeană a lui Hades. ♦ (În Europa medievală) Monedă de argint egală cu jumătate dintr-un dinar. 2. s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Monedă de argint sau de aramă, cu diferite valori. 3. s. n. Contribuție modestă în bani; fig. contribuție de orice natură.
OBÓL, oboluri, s. n. (Mai ales în construcții cu verbul «a da») Monedă; p. ext. sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune; fig. contribuție de orice natură.

obol dex

Intrare: obol (monedă)
obol monedă substantiv masculin
Intrare: obol (contribuție)
obol contribuție substantiv neutru