14 definiții pentru obnubilare
OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează,
vb. I.
Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din
lat. obnubilare, fr. obnubiler. OBNUBILÁRE, obnubilări,
s. f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de apatie, de amorțeală fizică și psihică generală, cu încetinirea gândirii, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. –
V. obnubila. OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează,
vb. I.
Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din
lat. obnubilare, fr. obnubiler. OBNUBILÁRE, obnubilări,
s. f. (Rar) Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a cunoștinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. –
V. obnubila. !obnubilá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3 se obnubileáză
obnubiláre s. f.,
g.-d. art. obnubilắrii;
pl. obnubilắri
obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză obnubiláre s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări OBNUBILÁRE s. v. obnubilație. OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].
OBNUBILÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [<
obnubila].
OBNUBILÁ vb. tr.,
refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare)
A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler OBNUBILARE s. (MED.) obnubilație. Obnubilare dex online | sinonim
Obnubilare definitie
Intrare: obnubilare
obnubilare substantiv feminin
Intrare: obnubila
obnubila verb grupa I conjugarea a II-a