OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.

!obnubilá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se obnubileáză

obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare)

A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler