oblu definitie

21 definiții pentru oblu

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.
ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.
ÓBLU1 adv. (Regional) În linie dreaptă, drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. O sanie cu tălpi de lemn hineca oblu, fără zgomot. C. PETRESCU, R. DR. 143. Se ducea oblu pe drumul prăfuit, gîndindu-se la atîtea și atîtea lucruri. ZAMFIRESCU, R. 223. Deștept copilul geme și oblu-n sus tresare. COȘBUC, P. II 188.
ÓBLU2, OÁBLĂ, obli, oable, adj. (Regional) Care se prezintă ca o linie dreaptă, drept. Dîră oablă din apa Nistrului pînă-n muntele ăl mare. DELAVRANCEA, O. II 30. Dar ea are fața albă Ca tăiată-n flori de nalbă Oblu trup ca bradu-n plai. COȘBUC, P. II 210. Prinse a căuta lemne oable de casă. RETEGANUL, P. III 60. ♦ (Despre cîmpii) Plan, neted, șes. Toată acea lată și oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie. ODOBESCU, S. III 194. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical, abrupt, povîrnit. Săpătura costișei venea oablă ca o prăpastie. SADOVEANU, B. 227. [Muntele] era mai luciu decît oglinda și mai oblu decît păretele. RETEGANUL, P. I 41.
óblu (drept) (pop.) (o-blu) adj. m., pl. óbli; f. oáblă, pl. oáble
óblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oáble
ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiș, pieziș, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, șes, vertical.
ÓBLU adj., adv. v. drept.
ÓBLU adv. v. ață, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.
óblu (oáblă), adj.1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.
ÓBLU oáblă (óbli, oáble) și adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafața dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălțimi, urcușuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu
óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.
oblu n. Tr. rândea. [Nemț. HOBEL].
oblu a. și adv. 1. drept înainte: a merge oblu; 2. șes: câmpie oablă; 3. binișor: încet, oblu, că mi-i prăvăli AL. [Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, de unde oblu, plan].
1) óblu n., pl. urĭ și oable (germ. hobel, ceh. hobl, pol. hebel). Trans. Rîndea, gealăŭ. V. oblesc.
2) óblu, oáblă adj. (vsl. oblŭ, rătund; rus. ’blyĭ, corpulent). Vechĭ. Rătund. Azĭ. Trans. Mold. Pop. Neted, șes: cîmpie oablă. Drept: linie oablă. Adv. Încet, lin: a merge oblu.
oblu adv. v. AȚĂ. CHIAR. DIRECT. EXACT. ÎNTOCMAI. NEOCOLIT. PRECIS. SFOARĂ. TOCMAI.
oblu adj., adv. v. DREPT.
oblu adj. v. ABRUPT. DREPT. NETED. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PLAN. PLAT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. ȘES. VERTICAL.
óblu, oablă, adj., adv. – (reg.) Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu, 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
óblu, adv. – Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund”.

oblu dex

Intrare: oblu
oblu adjectiv
  • silabisire: -blu