Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru oblonit

OBLON├Ź, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«nchide cu obloane. ÔÇô Din oblon.
OBLON├ŹT, -─é, obloni╚Ťi, -te, adj. ├Änchis cu obloane. ÔÇô V. obloni.
OBLON├Ź, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«nchide cu obloane. ÔÇô Din oblon.
OBLON├ŹT, -─é, obloni╚Ťi, -te, adj. ├Änchis cu obloane. ÔÇô V. obloni.
OBLON├Ź, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«nchide cu obloane. (Fig.) Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de ghea╚Ť─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 86.
OBLON├ŹT, -─é, obloni╚Ťi, -te, adj. ├«nchis cu obloane. Casele erau cu u╚Öile ├«nchise, cu ferestrele oblonite. CAMILAR, N. I 71. Dincolo de ferestrele oblonite, ├«n s─âlile dinl─âuntru, lumea nu dormea. SADOVEANU, Z. C. 319.
oblon├ş (a ~) (rar) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oblon├ęsc, imperf. 3 sg. oblone├í; conj. prez. 3 s─â oblone├ísc─â
oblon├ş vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oblon├ęsc, imperf. 3 sg. oblone├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. oblone├ísc─â
A OBLON├Ź ~├ęsc tranz. rar (u╚Öi, ferestre etc.) A prevedea cu oblon. [Sil. -blo-] /Din oblon
oblon├Č v. a ├«nchide o fereastr─â cu oblonul.
oblon├ęsc v. tr. (d. oblon). Pun obloane: a obloni o fereastr─â, o u╚Ö─â.

Oblonit dex online | sinonim

Oblonit definitie

Intrare: oblonit
oblonit adjectiv
Intrare: obloni
obloni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -blo-