obloni definitie

8 definiții pentru obloni

OBLONÍ, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.
OBLONÍ, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.
OBLONÍ, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. (Fig.) Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86.
obloní (a ~) (rar) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonésc, imperf. 3 sg. obloneá; conj. prez. 3 să obloneáscă
obloní vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonésc, imperf. 3 sg. obloneá; conj. prez. 3 sg. și pl. obloneáscă
A OBLONÍ ~ésc tranz. rar (uși, ferestre etc.) A prevedea cu oblon. [Sil. -blo-] /Din oblon
oblonì v. a închide o fereastră cu oblonul.
oblonésc v. tr. (d. oblon). Pun obloane: a obloni o fereastră, o ușă.

obloni dex

Intrare: obloni
obloni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -blo-