oblojire definitie

2 intrări

18 definiții pentru oblojire

OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.
OBLOJÍRE, oblojiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obloji și rezultatul ei. – V. obloji.
OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.
OBLOJÍRE, oblojiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obloji și rezultatul ei. – V. obloji.
OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular) A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. Dioaica m-a oblojit cînd am fost bolnav. STANCU, D. 273. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51. ♦ Fig. A purta (de) grijă cuiva, a îngriji. V. răsfăța. Nu cumva dorești, mă frățioare, să te oblojim numai pe tine? SADOVEANU, P. M. 269. 2. Refl. Fig. A se înfofoli, a se înveli, a se încotoșmăna.
OBLOJÍRE s. f. (Popular) Acțiunea de a obloji; oblojeală.
oblojí (a ~) (pop.) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojésc, imperf. 3 sg. oblojeá; conj. prez. 3 să oblojeáscă
oblojíre (pop.) (o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojírii; pl. oblojíri
oblojí vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojésc, imperf. 3 sg. oblojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oblojeáscă
oblojíre s. f. (sil. -blo-), g.-d. art. oblojírii; pl. oblojíri
OBLOJÍ vb. v. bandaja, încotoșmăna, înfofoli, lega, pansa.
OBLOJÍRE s. v. bandajare, legare, legat, pansare, pansat.
oblojí (oblojésc, oblojít), vb.1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. – 2. (Refl.) A se înfofoli, a se îmbrăca gros. – Var. îmbloji. Sl. obložiti „a impune” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg. obložvam; din sl. lešti, lęgą „a se culca”, cf. obleajă, zălog. – Der. oblojeală, s. f. (bandaj, compresă, cataplasmă).
A OBLOJÍ ~ésc tranz. 1) (răni sau organe vătămate) A trata cu oblojeli. 2) fig. A îngriji, manifestând o atenție deosebită. 3) pop. A îmbrăca în multe haine puse una peste alta; a îmbodoli; a încotoșmăna; a înfofoli. [Sil. -blo-] /<sl. oblojiti
oblojì v. 1. a înfășura o rană, a pune cataplasme; 2. fam. a înfășura cu blănuri. [Slav. OBLOJITI, a aplica].
oblojésc v. tr. (vsl. obložiti. a pune, a aplica, ložiti, a pune, d. lešti-lengon, a se culca. V. obleagă, olejesc 2, dîrlog, zălogesc). Pun oblojelĭ. Fig. Iron. Încotoșmănez, îmbrac prea gros.
obloji vb. v. BANDAJA. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. LEGA. PANSA.
oblojire s. v. BANDAJARE. LEGARE. LEGAT. PANSARE. PANSAT.

oblojire dex

Intrare: obloji
obloji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -blo-
Intrare: oblojire
oblojire substantiv feminin
  • silabisire: -blo-