OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.

OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.

OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular) A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. Dioaica m-a oblojit cînd am fost bolnav. STANCU, D. 273. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51. ♦ Fig. A purta (de) grijă cuiva, a îngriji. V. răsfăța. Nu cumva dorești, mă frățioare, să te oblojim numai pe tine? SADOVEANU, P. M. 269. 2. Refl. Fig. A se înfofoli, a se înveli, a se încotoșmăna.

oblojí (a ~) (pop.) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojésc, imperf. 3 sg. oblojeá; conj. prez. 3 să oblojeáscă

oblojí vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojésc, imperf. 3 sg. oblojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oblojeáscă

OBLOJÍ vb. v. bandaja, încotoșmăna, înfofoli, lega, pansa.

oblojí (oblojésc, oblojít), vb. – 1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. – 2. (Refl.) A se înfofoli, a se îmbrăca gros. – Var. îmbloji. Sl. obložiti „a impune” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg. obložvam; din sl. lešti, lęgą „a se culca”, cf. obleajă, zălog. – Der. oblojeală, s. f. (bandaj, compresă, cataplasmă).

A OBLOJÍ ~ésc tranz. 1) (răni sau organe vătămate) A trata cu oblojeli. 2) fig. A îngriji, manifestând o atenție deosebită. 3) pop. A îmbrăca în multe haine puse una peste alta; a îmbodoli; a încotoșmăna; a înfofoli. [Sil. -blo-] /<sl. oblojiti

oblojì v. 1. a înfășura o rană, a pune cataplasme; 2. fam. a înfășura cu blănuri. [Slav. OBLOJITI, a aplica].

oblojésc v. tr. (vsl. obložiti. a pune, a aplica, ložiti, a pune, d. lešti-lengon, a se culca. V. obleagă, olejesc 2, dîrlog, zălogesc). Pun oblojelĭ. Fig. Iron. Încotoșmănez, îmbrac prea gros.

obloji vb. v. BANDAJA. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. LEGA. PANSA.