OBLOJEÁLĂ, oblojeli și oblojele, s. f. (Popular) Cataplasmă, pansament. Rănile dezlegate din bandaje și oblojeli. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 241. Mi-o închipuiam acum înconjurată de copii... făcînd oblojele dascălului Gheorghe. GANE, N. II 149. Tot îmbla din babă în babă cu descîntece și cu oblojele. CREANGĂ, P. 111.
OBLOJEÁLĂ ~éli f. pop. 1) Mijloc extern de tratament, prin aplicarea unei comprese, cataplasme sau unguent (pe partea bolnavă a corpului). 2) Aplicare a unor medicamente și a unor materiale sterile de protecție (vată, tifon) pe o rană sau pe un organ bolnav, pentru a le feri de infecție și a le vindeca; pansament. [Sil. -blo-] /a obloji + suf. ~eală