OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A franca o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr, oblitérer, lat. obliterare.

OBLITERÁRE, obliterări, s. f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; obliterație. – V. oblitera.

OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.

OBLITERÁRE, obliterări, s. f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; obliterație. – V. oblitera.

OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. (Livresc, despre o inscripție, un manuscris etc.) A se șterge treptat, a deveni neciteț, a se spălăci. Manuscrisele se obliterează cu timpul. 2. Tranz. A anula (un timbru) aplicînd o ștampilă.

OBLITERÁRE s. f. Acțiunea de a (se) oblitera.

obliterá (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblitereáză

obliteráre (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterắrii; pl. obliterắri

obliterá vb., ind. prez. 1 sg. obliteréz, 3 sg. și pl. oblitereáză

obliteráre s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări

OBLITERÁ vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)

OBLITERÁ vb. v. pecetlui, ștampila.

OBLITERÁRE s. v. obliterație.

OBLITERÁRE s. v. pecetluire, ștampilare.

OBLITERÁ vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) șterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ștampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sânge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare].

OBLITERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație. [< oblitera].

OBLITERÁ vb. I. tr., refl. (despre inscripții, manuscrise) a (se) șterge treptat, a deveni, a face să devină neciteț. II. tr. 1. a anula un timbru prin ștampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare)

A OBLITERÁ ~éz tranz. 1) A face să se oblitereze. 2) (timbre poștale) A anula prin aplicarea unei ștampile. /<fr. oblitérer, lat. obliterare

A SE OBLITERÁ pers.3 se ~eáză intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscripții etc.) A deveni cu timpul neciteț; a se șterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite sângelui să circule normal; a se astupa; a se închide. /<fr. oblitérer, lat. obliterare

obliterà v. 1. a șterge cu încetul: manuscrisele se obliterează cu timpul; 2. Med. a astupa: inflamațiunea tinde a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig. a face să dispară cu încetul: ambițiunea i-a obliterat simțul moral.

*obliteréz v. tr. (lat. oblittero, -áre, a șterge, d. littera, litera, literă). Șterg puțin ceva scris: timpu a obliterat această inscripțiune. Stampilez o marcă, un timbru. Med. Astup: inflamațiunea tinde să oblitereze vasele. Fig. Șterg, nimicesc: nesimțirea ĭ-a obliterat rușinea.

OBLITERA vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda. (Lumenul unui organ se poate ~.)

OBLITERARE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterație, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERÁRE (< oblitera) s. f. 1. Acțiunea de a (de) oblitera. 2. (MED.) Dispariția, ștergerea unei cavități sau a unui canal prin umplerea sa cu o substanță solidă (ex. în stomatologie, obturația unui canal) sau prin apropierea și fuziunea pereților săi (ex. ocluzia).