Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru obliterare

OBLITER├ü, obliterez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. (Despre inscrip╚Ťii, manuscrise etc.) A (se) ╚Öterge treptat, a deveni sau a face s─â devin─â necite╚Ť. 2. Tranz. A franca o marc─â po╚Ötal─â sau un timbru prin aplicarea unei ╚Ötampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a ├«nchide. ÔÇô Din fr, oblit├ęrer, lat. obliterare.
OBLITER├üRE, obliter─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) oblitera ╚Öi rezultatul ei; oblitera╚Ťie. ÔÇô V. oblitera.
OBLITER├ü, obliterez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. (Livr.; despre inscrip╚Ťii, manuscrise etc.) A (se) ╚Öterge treptat, a deveni sau a face s─â devin─â necite╚Ť. 2. Tranz. A anula o marc─â po╚Ötal─â sau un timbru prin aplicarea unei ╚Ötampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a ├«nchide. ÔÇô Din fr. obliterer, lat. obliterare.
OBLITER├üRE, obliter─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) oblitera ╚Öi rezultatul ei; oblitera╚Ťie. ÔÇô V. oblitera.
OBLITER├ü, obliterez, vb. I. 1. Refl. (Livresc, despre o inscrip╚Ťie, un manuscris etc.) A se ╚Öterge treptat, a deveni necite╚Ť, a se sp─âl─âci. Manuscrisele se oblitereaz─â cu timpul. 2. Tranz. A anula (un timbru) aplic├«nd o ╚Ötampil─â.
OBLITER├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) oblitera.
obliterá (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblitereáză
obliteráre (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterắrii; pl. obliterắri
obliter├í vb., ind. prez. 1 sg. obliter├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oblitere├íz─â
obliteráre s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări
OBLITERÁ vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)
OBLITERÁ vb. v. pecetlui, ștampila.
OBLITER├üRE s. v. oblitera╚Ťie.
OBLITERÁRE s. v. pecetluire, ștampilare.
OBLITER├ü vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) ╚Öterge treptat, a pieri sau a face s─â piar─â, s─â dispar─â. 2. tr. A ╚Ötampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de s├ónge. [< fr. oblit├ęrer, cf. lat., it. oblitterare].
OBLITER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) oblitera ╚Öi rezultatul ei; dispari╚Ťie, ╚Ötergere, oblitera╚Ťie. [< oblitera].
OBLITER├ü vb. I. tr., refl. (despre inscrip╚Ťii, manuscrise) a (se) ╚Öterge treptat, a deveni, a face s─â devin─â necite╚Ť. II. tr. 1. a anula un timbru prin ╚Ötampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de s├ónge. (< fr. oblit├ęrer, lat. obliterare)
A OBLITER├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se oblitereze. 2) (timbre po╚Ötale) A anula prin aplicarea unei ╚Ötampile. /<fr. oblit├ęrer, lat. obliterare
A SE OBLITER├ü pers.3 se ~e├íz─â intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscrip╚Ťii etc.) A deveni cu timpul necite╚Ť; a se ╚Öterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite s├óngelui s─â circule normal; a se astupa; a se ├«nchide. /<fr. oblit├ęrer, lat. obliterare
obliter├á v. 1. a ╚Öterge cu ├«ncetul: manuscrisele se oblitereaz─â cu timpul; 2. Med. a astupa: inflama╚Ťiunea tinde a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig. a face s─â dispar─â cu ├«ncetul: ambi╚Ťiunea i-a obliterat sim╚Ťul moral.
*obliter├ęz v. tr. (lat. oblittero, -├íre, a ╚Öterge, d. littera, litera, liter─â). ╚śterg pu╚Ťin ceva scris: timpu a obliterat aceast─â inscrip╚Ťiune. Stampilez o marc─â, un timbru. Med. Astup: inflama╚Ťiunea tinde s─â oblitereze vasele. Fig. ╚śterg, nimicesc: nesim╚Ťirea ─ş-a obliterat ru╚Öinea.
OBLITERA vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda. (Lumenul unui organ se poate ~.)
OBLITERARE s. (MED.) astupare, ├«nfundare, oblitera╚Ťie, obstruc╚Ťie, ocluziune. (~ ureterului.)
OBLITER├üRE (< oblitera) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (de) oblitera. 2. (MED.) Dispari╚Ťia, ╚Ötergerea unei cavit─â╚Ťi sau a unui canal prin umplerea sa cu o substan╚Ť─â solid─â (ex. ├«n stomatologie, obtura╚Ťia unui canal) sau prin apropierea ╚Öi fuziunea pere╚Ťilor s─âi (ex. ocluzia).

Obliterare dex online | sinonim

Obliterare definitie

Intrare: oblitera
oblitera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: obliterare
obliterare substantiv feminin