OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndrepta, a nivela. Cum și unde s-au întimplat cîte o râpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. ♦ Refl. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.

OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.

OBLÍ vb. v. descovoia, dezdoi, fățui, îndrepta, nivela.

oblì v. a face oblu, a aplana.

oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc.

obli vb. v. DESCOVOIA. DEZDOI. FĂȚUI. ÎNDREPTA. NIVELA.

OBLÍT, -Ă, obliți, -te, adj. v. OBLI. – [DLRM, Sinonime]