obligeană definitie

9 definiții pentru obligeană

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, frunze liniare lungi și flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.
OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.
OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee cu miros plăcut, cu frunze liniare late și flori gălbui, care crește pe marginea apelor; e utilizată în medicină (Acorus calamus).
obligeánă (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligénei; pl. obligéne
obligeánă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligénei; pl. obligéne
OBLIGEÁNĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.
OBLIGEÁNĂ ~éne f. Plantă aromată, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie și în medicină. ◊ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.
OBLIGEA s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.
OBLIGEÁNĂ s. f. Plantă erbacee, perenă, din familia araceelor, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui (Acorus calamus). Cultivată (a fost naturalizată în Europa în sec. 16) sau sălbatică, pe marginea bălților ori a râurilor; rizomii, care au miros aromatic datorită unui ulei eteric, sunt folosiți în terapeutică (anorexii, dispepsii), în parfumerie și în patiserie.

obligeană dex

Intrare: obligeană
obligeană substantiv feminin
  • silabisire: o-bli-