Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru obligatoriu

OBLIGATÓR, -OÁRE adj. v. obligatoriu.
OBLIGAT├ôRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat ├«ntocmai, care trebuie f─âcut, ├«ndeplinit; impus. ÔÖŽ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Var.: obligat├│r, -├│are adj.] ÔÇô Din lat. obligatorius, fr. obligatoire.
OBLIGATÓR, -OÁRE adj. v. obligatoriu.
OBLIGAT├ôRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat ├«ntocmai, care trebuie f─âcut, ├«ndeplinit; impus. ÔÖŽ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Var.: obligat├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Din lat. obligatorius, fr. obligatoire.
OBLIGATÓR, -OÁRE adj. v. obligatoriu.
OBLIGAT├ôRIU, -├ôRIE, obligatorii, adj. (╚śi ├«n forma obligator) Care trebuie urmat ├«ntocmai, care trebuie f─âcut, ├«ndeplinit. V. impus. Adev─ârurile ╚Ötiin╚Ťelor s├«nt deopotriv─â obligatorii pentru fiecare. GHEREA, ST. CR. III 198. ÔÇô Variant─â: obligat├│r, -o├íre adj.
obligatóriu [riu pron. riu] (o-bli-) adj. m., f. obligatórie (-ri-e); pl. m. și f. obligatórii
obligatóriu adj. m. (sil. -bli-) [-riu pron. -riu], f. obligatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. obligatórii
OBLIGAT├ôRIU adj., adv. 1. adj. v. neap─ârat. 2. adv. v. indispensabil. 3. adv. v. mor╚Ťi╚Ö.
Obligatoriu Ôëá facultativ, neobligatoriu
OBLIGATÓR, -OÁRE adj. v. obligatoriu.
OBLIGAT├ôRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obliga╚Ťional. ÔÖŽ Care trebuie f─âcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire].
OBLIGAT├ôRIU, -IE adj. care are puterea de a obliga; obliga╚Ťional. ÔŚŐ care trebuie f─âcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire)
OBLIGAT├ôRIU ~e (~i) 1) De care este obligat oricine s─â ╚Ťin─â cont; care se impune. Regul─â ~e. 2) Care trebuie realizat numaidec├ót. Serviciu militar ~. [Sil. -bli-, -riu] /<lat. obligatorius, fr. obligatoire
obligatoriu a. 1. ce are puterea de a obliga: clauz─â obligatorie; 2. la care e obligat: instruc╚Ťiune obligatorie.
*obligat├│r, -o├íre adj. Care oblig─â. Obligatori┼ş.
*obligat├│ri┼ş, -ie adj. (lat. obligatorius). Care are puterea legal─â de a obliga: clauz─â, instruc╚Ťiune obligatorie.
OBLIGATORIU adj., adv. 1. adj. neap─ârat, necesar. (Lucruri de ~ trebuin╚Ť─â.) 2. adv. indispensabil, neap─ârat, (rar) necesarmente. (Este ~ s─â te duci acolo.) 3. adv. mor╚Ťi╚Ö, musai, neap─ârat, negre╚Öit, numaidec├«t, (rar) necesarmente, (├«nv. ╚Öi reg.) nepristan, nesmintit, numai, (├«nv.) nelipsit. (╚Üine ~ s─â...)

Obligatoriu dex online | sinonim

Obligatoriu definitie

Intrare: obligatoriu
obligatoriu adjectiv
  • silabisire: -bli-
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu
obligator