Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru obligativitate

OBLIGATIVIT├üTE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. ÔÇô Din obliga.
OBLIGATIVIT├üTE s. f. Caracter a ceea ce este obligatoriu. ÔÇô Din obliga.
OBLIGATIVIT├üTE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. Obligativitatea ├«nv─â╚Ť─âm├óntului elementar.
obligativit├íte (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativitß║»╚Ťii
obligativit├íte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligativit─â╚Ťii
OBLIGATIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. [Et. incertă].
OBLIGATIVITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este obligatoriu. (< obligat + -/iv/itate)
OBLIGATIVITÁTE f. Caracter obligator. [Sil. -bli-] /v. a (se) obliga
obligativitate f. caracter obligatoriu: obligativitatea ├«nv─â╚Ť─âm├óntului.
*obligativit├íte f. (d. obligativ = obligatori┼ş). Calitatea de a fi obligatori┼ş: obligativitatea ├«nv─â╚Ť─âm├«ntulu─ş primar.

Obligativitate dex online | sinonim

Obligativitate definitie

Intrare: obligativitate
obligativitate substantiv feminin
  • silabisire: -bli-