Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru obligare

OBLIG├ü, oblig, vb. I. 1. Tranz. A constr├ónge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ndatora. 3. Refl. A se angaja, a-╚Öi lua o sarcin─â, o r─âspundere. ÔÇô Din lat. obligare, fr. obliger.
OBLIG├üRE, oblig─âri, s. f. Faptul de a obliga. ÔÇô V. obliga.
OBLIG├ü, obl├şg, vb. I. 1. Tranz. A constr├ónge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ndatora. 3. Refl. A se angaja, a-╚Öi lua o sarcin─â, o r─âspundere. ÔÇô Din lat. obligare, fr. obliger.
OBLIG├üRE, oblig─âri, s. f. Faptul de a obliga. ÔÇô V. obliga.
OBLIG├ü, obl├şg, vb. I. 1. Tranz. A constr├«nge, a sili la ceva. A f─âcut o descoperire, ╚Ötiu c─â e lucru serios, ╚Öi m─â simt obligat, ca prieten, s─â viu s─â-l felicit. BARANGA, I. 153. Cine te oblig─â adic─â s─â renun╚Ťi... la libertate? PETRESCU, ├Ä. II 124. ÔŚŐ (Poetic) Chinuite apele se zv├«rcolesc ╚Öi se reped orbe╚Öte... Uneori, mun╚Ťii le oblig─â parc─â s─â mearg─â pe un gr─âtar de cu╚Ťite. BOGZA, C. O. 336. 2. Tranz. A determina pe cineva s─â simt─â recuno╚Ötin╚Ť─â ├«n urma unui serviciu care i s-a f─âcut; a ├«ndatora. Mi s-a ├«ntimplat c├«teodat─â s─â oblig prietenii, ├«mprumut├«ndu-i. ALECSANDRI, T. 816. Te rog s─â binevoie╚Öti a-mi traduce al─âturatul r─âva╚Ö ╚Öi a-mi trimite ├«ndat─â traducerea. M─â vei obliga foarte mult. id. S. 40. 3. Refl. A se angaja, a-╚Öi lua o sarcin─â. S-a obligat s─â vin─â.
oblig├í (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 obl├şg─â
oblig├í vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. obl├şg, 3 sg. ╚Öi pl. obl├şg─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. obl├şge
obligáre s.f., pl. obligări
OBLIG├ü vb. 1. v. constr├ónge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constr├ónge, a for╚Ťa, a sili, (pop.) a os├óndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. ├«ndatora. 7. v. angaja.
OBLIGÁRE s. v. constrângere.
OBLIG├ü vb. I. 1. tr., refl. A (se) ├«ndatora. ÔÖŽ A da sau a lua asupr─â-╚Öi o sarcin─â, a (se) angaja. 2. tr. A constr├ónge, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. obl├şg. / < lat. obligare, cf. fr. obliger].
OBLIG├üRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a obliga. [< obliga].
OBLIG├ü vb. I. tr., refl. a (se) ├«ndatora. ÔŚŐ a da, a lua asupr─â-╚Öi o sarcin─â, a (se) angaja. II. tr. a constr├ónge. (< lat. obligare, fr. obliger)
oblig├í (obl├şg, oblig├ít), vb. ÔÇô A sili. Lat. obligare (sec. XIX). ÔÇô Der. (din fr.) obligativitate, s. f.; obligator(iu), adj.; obliga╚Ťi(un)e, s. f.
A OBLIG├ü obl├şg tranz. 1) (persoane) A pune cu for╚Ťa (s─â fac─â ceva); a sili; a for╚Ťa; a constr├ónge; a impune. 2) (despre ├«ndatoriri de ordin juridic sau moral) A face s─â fie dator; a ├«ndatora. Legea ~─â. Noble╚Ťea lor ne ~─â. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger
A SE OBLIG├ü m─â obl├şg intranz. A-╚Öi asuma sarcina; a se angaja; a se lega. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger
obligà v. a îndatora.
*obl├şg, a -├í v. tr. (lat. ├│b-ligo, -├íre, d. l─şgare, a lega). Impun, cer, leg pintrÔÇÖun act: patriotizmu ne oblig─â s─â fim solda╚Ť─ş, contractu te oblig─â s─â ├«mpline╚Öt─ş condi╚Ťiunea. Fig. ├Ändatorez, fac servici─ş: el mÔÇÖa obligat foarte mult. V. refl. M─â angajez, ├«m─ş impun o obliga╚Ťiune, m─â leg.
OBLIGA vb. 1. a constr├«nge, a face, a for╚Ťa, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (├«nv. ╚Öi reg.) a str├«nge, (prin Ban.) a tipi, (├«nv.) a asupri, a ├«ndemna, a necesita, a pripi, a silui, a str├«mtora, (fig.) a presa. (L-a ~ s─â vorbeasc─â.) 2. a constr├«nge, a for╚Ťa, a nevoi, a sili. (Este ~ s─â...) 3. a constr├«nge, a for╚Ťa, a sili, a supune. (A fost ~ ani ├«ntregi la un regim sever.) 4. a condamna, a constr├«nge, a for╚Ťa, a sili, (pop.) a os├«ndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a constr├«nge, a reduce, a sili. (L-a ~ la t─âcere.) 6. a ├«ndatora. (Serviciul pe care mi l-a f─âcut m─â ~.) 7. a se angaja, a f─âg─âdui, a se ├«ndatora, a se ├«ns─ârcina, a promite, (├«nv. ╚Öi reg.) a jurui, a se prinde, (├«nv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ s─â fac─â urm─âtoarele...)
OBLIGARE s. constr├«ngere, for╚Ťare, silire, (livr.) somare, violentare, (├«nv.) asuprire, siluire. (~ cuiva s─â fac─â ceva.)

Obligare dex online | sinonim

Obligare definitie

Intrare: obliga
obliga verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bli-
Intrare: obligare
obligare substantiv feminin