Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru oblicitate

OBLICIT├üTE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafe╚Ťe de a fi ├«nclinat─â fa╚Ť─â de o alt─â linie sau suprafa╚Ť─â; pozi╚Ťie oblic─â. ÔÇô Din fr. oblicit├ę.
OBLICIT├üTE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafe╚Ťe de a fi ├«nclinat─â fa╚Ť─â de o alt─â linie sau suprafa╚Ť─â; pozi╚Ťie oblic─â. ÔÇô Din fr. oblicit├ę.
oblicit├íte (o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicitß║»╚Ťii
oblicit├íte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. oblicit─â╚Ťii
OBLICITÁTE s. (înv.) piezișitate. (~ unui obiect.)
OBLICIT├üTE s.f. Pozi╚Ťie oblic─â. ÔŚŐ Oblicitatea eclipticii = unghiul de ├«nclina╚Ťie a eclipticii fa╚Ť─â de planul ecuatorului ceresc. [Cf. fr. obliquit├ę].
OBLICIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi oblic; pozi╚Ťie oblic─â. ÔÖŽ (astr.) ~a eclipticii = unghiul de ├«nclina╚Ťie a eclipticii, de aproximativ 23┬░27ÔÇ▓, fa╚Ť─â de planul ecuatorului ceresc. ÔŚŐ (mat.) rela╚Ťie de pozi╚Ťie a dou─â drepte sau planuri, caracterizat─â prin unghiul lor. (< fr. obliquit├ę)
OBLICIT├üTE f. Caracter oblic. [Sil. -bli-] /<fr. obliguit├ę
oblicitate f. pozi╚Ťiune oblic─â: oblicitatea eclipticei.
*oblicit├íte f. (d. oblic; lat. obliquitas, -├ítis. P. form─â, cp. cu antichitate). Calitatea de a fi oblic: oblicitatea ma─ş mare sa┼ş ma─ş mic─â a razelor soarelu─ş pe p─âm├«nt produce anotimpurile. Astr. Oblicitatea ecliptici─ş, ungh─ş de vre-o 23┬░,28ÔÇ▓ pe care ecliptica-l face cu ec┼şatoru.
OBLICITATE s. (înv.) piezișitate. (~ unui obiect.)
OBLICIT├üTE s. f. Proprietatea unei drepte de a fi oblic─â fa╚Ť─â de o dreapt─â sau un plan; pozi╚Ťie oblic─â.

Oblicitate dex online | sinonim

Oblicitate definitie

Intrare: oblicitate
oblicitate substantiv feminin
  • silabisire: -bli-