Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru oblica

├ôBLIC, -─é, oblici, -ce, adj. 1. ├Änclinat fa╚Ť─â de o dreapt─â sau fa╚Ť─â de un plan; piezi╚Ö, plecat, aplecat. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Linie care, ├«n raport cu alta sau cu un plan face un unghi diferit de nou─âzeci sau de o sut─â optzeci de grade. ÔÖŽ (Despre cilindri ╚Öi prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) ├«nclinate fa╚Ť─â de baz─â; (despre conuri ╚Öi piramide) cu dreapta care une╚Öte v├órful cu centrul bazei ├«nclinat─â fa╚Ť─â de baz─â. ÔÖŽ (Despre ochi) Cu col╚Ťurile exterioare ridicate spre t├ómple; codat. ÔÖŽ Fig. (Despre priviri) B─ânuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; ├«n sintagma) Caz oblic = nume dat uneori ├«n gramatica rom├ón─â cazurilor genitiv ╚Öi dativ, iar ├«n gramatica altor limbi, ├«n mod curent, tuturor cazurilor, cu excep╚Ťia nominativului ╚Öi a vocativului. ÔÇô Din lat. obliquus, fr. oblique.
OBLIC├ü, oblichez, vb. I. Intranz. (Rar) A ocoli, a coti. ÔÇô Din fr. obliquer.
├ôBLIC, -─é, oblici, -ce, adj. 1. ├Änclinat fa╚Ť─â de o dreapt─â sau fa╚Ť─â de un plan; piezi╚Ö, plecat, aplecat. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Dreapt─â care face un unghi diferit de 0┬░ sau de 90┬░ cu o alt─â dreapt─â sau cu un plan. ÔÖŽ (Despre cilindri ╚Öi prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) ├«nclinate fa╚Ť─â de baz─â; (despre conuri ╚Öi piramide) cu dreapta care une╚Öte v├órful cu centrul bazei ├«nclinat─â fa╚Ť─â de baz─â. ÔÖŽ (Despre ochi) Cu col╚Ťurile exterioare ridicate spre t├ómple; codat. ÔÖŽ Fig. (Despre priviri) B─ânuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; ├«n sintagma) Caz oblic = nume dat uneori ├«n gramatica rom├ón─â cazurilor genitiv ╚Öi dativ, iar ├«n gramatica altor limbi, ├«n mod curent, tuturor cazurilor, cu excep╚Ťia nominativului ╚Öi a vocativului. ÔÇô Din lat. obliquus, fr. oblique.
OBLIC├ü, oblichez, vb. I. Intranz. (Rar) A ocoli, a coti. ÔÇô Din fr. obliquer.
├ôBLIC, -─é, oblici, -e, adj. 1. Care e ├«nclinat fa╚Ť─â de o dreapt─â sau fa╚Ť─â de un plan; piezi╚Ö, plecat, aplecat. ├Än lumina oblic─â a soarelui de toamn─â, sc─âp─ârar─â arme. SADOVEANU, Z. C. 11. O raz─â oblic─â str─âpungea frunzele. PETRESCU, S. 142. La b─ât─âlia de la Sibiu... vedem pe Mihai a da r├ónduielii sale de b─ât─âlie o pozi╚Ťie oblic─â. B─éLCESCU, O. I 29. ÔŚŐ (Adverbial) O raz─â de soare a intrat oblic prin fereastra deschis─â. C. PETRESCU, C. V. 212. ÔÖŽ (Despre cilindre ╚Öi prisme) Care are generatoarele sau muchiile ├«nclinate fa╚Ť─â de baz─â; (despre conuri ╚Öi piramide) cu dreapta care une╚Öte v├«rful cu centrul bazei ├«nclinat─â fa╚Ť─â de baz─â. ÔÖŽ (Despre ochi) Cu col╚Ťurile exterioare ridicate spre t├«mple; codat. Era ├«ntr-adev─âr foarte t├«n─âr─â, cu obrajii mari albi de tot, cu ochii negri pu╚Ťin oblici. CAMIL PETRESCU, N. 4 2. (├Än opozi╚Ťie cu caz direct, numai ├«n expr.) Caz oblic = nume dat uneori ├«n gramatica rom├«n─â cazurilor genitiv ╚Öi dativ, iar ├«n gramatica altor limbi, ├«n mod curent, tuturor cazurilor, afar─â de nominativ ╚Öi vocativ.
óblic (înclinat) (o-blic) adj. m., pl. óblici; f. óblică, pl. óblice
oblicá (a ~) (a ocoli, a coti) (rar) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblicheáză
├│blic adj. m. (sil. -blic), pl. ├│blici; f. sg. ├│blic─â, pl. ├│blice
oblic├í vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. oblich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. obliche├íz─â
ÓBLIC adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. pieziș, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Poteca coboară ~.) 3. adv. v. transversal. 4. adj., adv. v. diagonal. 5. adj., adv. v. pieziș.
├ôBLIC, -─é adj. ├Änclinat fa╚Ť─â de o dreapt─â sau fa╚Ť─â de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; piezi╚Ö. ÔŚŐ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprim─â un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreapt─â care nu este perpendicular─â pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus].
├ôBLIC, -─é I. adj. ├«nclinat fa╚Ť─â de o dreapt─â sau de un plan; piezi╚Ö. ÔÖŽ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprim─â un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mu╚Öchi) a c─ârui ac╚Ťiune se exercit─â ├«n direc╚Ťii neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreapt─â care nu este perpendicular─â pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus)
├│blic (├│blic─â), adj. ÔÇô Piezi╚Ö. Fr. oblique, din lat. obliquus. Accentul se poate datora influen╚Ťei lui oblu. ÔÇô Der. oblicitate, s. f., dup─â fr. obliquit├ę.
├ôBLIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care se afl─â sub un unghi fa╚Ť─â de orizontal─â; piezi╚Ö; costi╚Ö. Linie ~c─â. Pozi╚Ťie ~c─â. Raz─â ~c─â. 2) (despre ochi) Care are col╚Ťurile ridicate spre t├ómple; codat. 3) (despre privire) Care v─âde╚Öte suspiciune; iscoditor. 4) gram.: Caz ~ orice caz ├«n afar─â de nominativ. [Sil. o-blic] /<lat. obliquus, fr. oblique
ÓBLICĂ ~ce f. mat. Linie dreaptă care formează cu un plan sau cu o altă dreaptă un unghi diferit de 0° sau de 90°. [Sil. -bli-] /<lat. obliquus, fr. oblique
oblic a. piezi╚Ö, care e ├«nclinat: linie oblic─â. ÔĽĹ oblic─â f. linie oblic─â.
*obl├şc, -─â adj. (lat. obliquus). Pezi╚Ö, ├«n veref, diagonal, ├«nclinat fa╚Ť─â de perpendicular─â: linie oblic─â. Adv. ├Än mod oblic: a ├«nainta oblic. ÔÇô Fals ├│blic.
OBLIC adj., adv. 1. adj. aplecat, ├«nclinat, piezi╚Ö, plecat, pov├«rnit, (rar) te╚Öos, (reg.) ponci╚Ö, pr─âv─âlat, pr─âv─âlatic. (Coasta ~ a dealului.) 2. adv. piezi╚Ö, (pop.) ponci╚Ö, (reg.) ╚Öoldi╚Ö, (Transilv. ╚Öi Ban.) cordi╚Ö, (Olt. ╚Öi Munt.) p─âli╚Ö. (Poteca coboar─â ~.) 3. adv. curmezi╚Ö, piezi╚Ö, transversal. (Taie ~ suprafa╚Ťa obiectului.) 4. adj., adv. diagonal, ├«nclinat, piezi╚Ö, (├«nv.) piezi╚Öat. (Linie ~.) 5. adj., adv. cruci╚Ö, piezi╚Ö. (Orientare ~ a unor linii.)
oblic─â, dimensiune ~. Termenul desemneaz─â at├ót inciden╚Ťa obiectelor sonore* pe cele dou─â axe (vertical─â ÔÇô a frecven╚Ťelor* ╚Öi orizontal─â ÔÇô a timpului) ├«ntr-un plan ├«nclinat care urmeaz─â un traseu cu limitele ╚Öi direc╚Ťiile grav-acut sau acut-grav, ori un ÔÇ×desenÔÇŁ (├«n cazul general de unison*) repartizat mai multor voci (2) ale c─âror intr─âri (1) (sau ie╚Öiri) se produc succesiv, realiz├ónd dou─â aspecte grafice de baz─â ce ╚Ťin ├«n special de ritmul muzical: ÔćŚ ╚Öi Ôćś de unde rezult─â combina╚Ťii (multiple), de dou─â, trei, patru etc., comtururi (respectiv dou─â ÔćŚÔćś ╚Öi ÔćśÔćŚ etc.) c├ót ╚Öi un mijloc de expresie prin care se poate produce o stare de tensiune, prin acumul─âri sau rarefieri de obiecte sonore (voci, instrumente* etc.) implic├ónd densitatea ╚Öi dinamica muzical─â. Apari╚Ťia o. este posibil─â ├«n toate categoriile sintactice [v. sintax─â (2)], dar ├«n decursul istoriei muzicii a fost utilizat─â cu prec─âdere ├«n monodie* (traseu melodic ascendent, descendent, ce tinde spre un punct de maxim─â expresie, acut sau grav) ╚Öi polifonie* (desf─â╚Öurarea pe diagonal─â ├«n polif. latent─â, intr─ârile succesive de voci ├«n stilul fugato*, stilul imitativ* gener├ónd planuri de evolu╚Ťie ├«n diagonal─â ascendent─â, descendent─â sau ├«n evantai* etc., toate acestea practicate ├«ndeosebi de compozitorii barocului*). Sf├ór╚Öitul sec. 19 ╚Öi ├«nceputul sec. 20 au reintrodus o. cu func╚Ťie important─â ├«n compozi╚Ťie* datorit─â tendin╚Ťei de geometrizare ╚Öi a preocup─ârii pentru grafismul partiturii*. Astfel, o. este tot mai prezent─â ├«n omografie, eterofonie*, textur─â*, fiind folosit─â at├ót ├«n realizarea simetriilor* c├ót ╚Öi a tensiunilor sonore (prin acumulare ╚Öi rarefiere). ├Än acest sens, au ap─ârut fragmente muzicale ce urm─âresc o. ├«n lucr─âri de A. Honegger, P. Hindemith (prin mi╚Öcarea contrar─â a unor acorduri* ÔÇô deci omofonie); ├«n procedeul Klangfarbenmelodie* utilizat de A. Sch├Ânberg, A. Webern etc. (distribu╚Ťia pe diagonal─â ÔÇô un aspect nou al polif. seriali╚Ötilor, remarcat─â de P. Boulez), ├«n lucr─âri de K. Penderecki, W. Lutos┼éawski etc. (ce vizeaz─â diferite simetrii sonore) ├«n texturile lui Xenakis (pante de glissando* etc.), ├«n coralurile omofone cu intr─âri succesive ale lui W.G. Berger, sau ├«n scriiturile imediate (ce ├«mbin─â mai multe categorii sintactice) ale lui A. Stroe, cu men╚Ťiunea c─â exist─â c├óteva lucr─âri ale acestui compozitor ├«n care o. joac─â un rol hot─âr├ótor ├«n desemnarea traseelor muzicale (Canto I: traseu grav-acut; Canto II: traseu acut-grav ÔÇô exemple de form─â muzical─â pe o o. ╚Öi Arcade; o. prin vectori melodici determina╚Ťi de un algoritm); o. apare ├«n multe alte lucr─âri compuse dup─â 1950.

Oblica dex online | sinonim

Oblica definitie

Intrare: oblic
oblic adjectiv
  • silabisire: o-blic
Intrare: oblica
oblica verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bli-
Intrare: oblic─â
oblic─â