obleagă definitie

7 definiții pentru obleagă

OBLEÁGĂ, oblege, s. f. (Regional) Teren cultivabil lăsat un an să se odihnească, servind ca pășune; pîrloagă.
OBLEÁGĂ s. v. ogor, pârloagă.
obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68).
obleágă, obleáguri, s.f. (reg.) pământ necultivat 1-2 ani, servind ca pășune.
obleagă f. Mold. țarină lăsată în părăsire. [Tras din slav. OBLĬEGATI, a zăcea].
obleágă f., pl. egĭ și ege (d. vsl. ob-lĭegati, ob-lešti, lešti-lengon, a se culca, a se lăsa. V. oblojesc). Țarină lăsată în părăsire. V. pîrloagă.
oblea s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ.

obleagă dex

Intrare: obleagă
obleagă