Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru oblanic

OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din sb. oglavnik.
OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din scr. oglavnik.
OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Regional) Suport făcut dintr-un ștergar sau dintr-o bucată de pînză încolăcită, pe care îl pun femeile pe creștet cînd poartă greutăți pe cap. – Variantă: obláinic s. n.
oblánic (reg.) (o-bla-) s. n., pl. oblánice
oblánic s. n. (sil. -bla-), pl. oblánice
OBLÁNIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)
oblánic, -áĭnic, -ávnic, V. oglabnic.
oglábnic și (o)glámnic n., pl. e (bg. [o- și u-] glavnik, legătoare de gît, pană de căpăstru, d. glavá, cap. V. glavă). Olt. Ban. Trans. Colac de cîrpă pe care femeile și-l pun pe cap cînd duc un vas orĭ un coș. (Se zice și despre un bandaj de pîntece). – Și oblánic, -áĭnic și -ávnic. În Vc. și glávnică, pl. ĭ, și glávie, pl. ăviĭ (bg. glávie, capitel).
*OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)

Oblanic dex online | sinonim

Oblanic definitie

Intrare: oblanic
oblanic substantiv neutru
  • silabisire: -bla-