9 definiții pentru oblanic
OBLÁNIC, oblanice,
s. n. (
Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din
sb. oglavnik. OBLÁNIC, oblanice,
s. n. (
Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din
scr. oglavnik. OBLÁNIC, oblanice,
s. n. (Regional) Suport făcut dintr-un ștergar sau dintr-o bucată de pînză încolăcită, pe care îl pun femeile pe creștet cînd poartă greutăți pe cap. – Variantă:
obláinic s. n. oblánic (
reg.) (o-bla-)
s. n.,
pl. oblánice
oblánic s. n. (sil. -bla-), pl. oblánice OBLÁNIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.) oblánic, -áĭnic, -ávnic, V.
oglabnic. oglábnic și
(o)glámnic n., pl. e (bg. [o- și u-] glavnik, legătoare de gît, pană de căpăstru, d. glavá, cap. V.
glavă). Olt. Ban. Trans. Colac de cîrpă pe care femeile și-l pun pe cap cînd duc un vas orĭ un coș. (Se zice și despre un bandaj de pîntece). – Și
oblánic, -áĭnic și
-ávnic. În Vc. și
glávnică, pl. ĭ, și
glávie, pl. ăviĭ (bg. glávie, capitel).
*OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.) Oblanic dex online | sinonim
Oblanic definitie
Intrare: oblanic
oblanic substantiv neutru