OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

oblăduitór (înv., pop.) (o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre

oblăduitór adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre

OBLĂDUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

OBLĂDUITÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care oblăduiește; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor

OBLĂDUITÓR² ~i m. înv. 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; protector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor

oblăduitor m. cel ce oblăduește.

oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor).

oblăduitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Rar) Care guvernează, conducător, cîrmuitor, protector. (Substantivat) Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit, să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125.