Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru obl─âduitor

OBL─éDUIT├ôR, -O├üRE, obl─âduitori, -oare, adj. (├Änv. ╚Öi pop.; adesea substantivat) Care obl─âduie╚Öte, guverneaz─â, conduce, c├órmuie╚Öte; protector. [Pr.: -du-i-] ÔÇô Obl─âdui + suf. -tor.
OBL─éDUIT├ôR, -O├üRE, obl─âduitori, -oare, adj. (├Änv. ╚Öi pop.; adesea substantivat) Care obl─âduie╚Öte, guverneaz─â, conduce, c├órmuie╚Öte; protector. [Pr.: -du-i-] ÔÇô Obl─âdui + suf. -tor.
oblăduitór (înv., pop.) (o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre
oblăduitór adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre
OBLĂDUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
OBLĂDUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care oblăduiește; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor
OBLĂDUITÓR2 ~i m. înv. 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; protector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor
oblăduitor m. cel ce oblăduește.
obl─âduit├│r m. Rar az─ş. Guvernator, oc├«rmuitor, st─âp├«n, administrator (vl─âduitor).
oblăduitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
OBL─éDUIT├ôR, -O├üRE, obl─âduitori, -oare, adj. (Rar) Care guverneaz─â, conduc─âtor, c├«rmuitor, protector. (Substantivat) Era un c├«nt─âre╚Ť care, ├«n tinere╚Ťa lui, ar fi fermecat ╚Öi pe vod─â, dac─â acest m├«ndru obl─âduitor al ╚Ť─ârii Moldovei s-ar fi ostenit, s─â vie s─â-l asculte la bisericile t├«rgului. SADOVEANU, E. 125.

Obl─âduitor dex online | sinonim

Obl─âduitor definitie

Intrare: obl─âduitor
obl─âduitor adjectiv
  • silabisire: -bl─â-du-i-