Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 922632:

OBIJDUÍT, -Ă, obijduiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Nedreptățit, năpăstuit, împilat, asuprit, exploatat. Am cunoscut în țărănimea romînească o clasă obijduită, părăsită și trădată. SADOVEANU, E. 30. Așa, copii obijduiți, Pe lumea noastră sînt poeții. IOSIF, PATR. 85. ◊ (Substantivat) Se suie pînă la cer plîngerile obijduiților. SADOVEANU, Z. C. 235. Făcea în mintea lui o adevărată apărare a dreptății celor obijduiți. BUJOR, S. 120. Caragiale reprezintă... critica socială extremă a liberalismului, făcută în numele celor mici și obijduiți. IBRĂILEANU, SP. CR. 259.

Obijduit dex online | sinonim

Obijduit definitie