Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru obiectual

OBIECTU├üL, -─é, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care exist─â independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care apar╚Ťine lucrurilor, obiectelor (nu oamenilor). [Pr.: -tu-al] ÔÇô Din obiect.
OBIECTU├üL, -─é, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care exist─â independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care apar╚Ťine lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] ÔÇô Din obiect.
obiectuál (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuáli; f. obiectuálă, pl. obiectuále
obiectuál adj. m. (sil. -biec-tu-al; mf. ob-), pl. obiectuáli; f. sg. obiectuálă, pl. obiectuále
OBIECTUÁL adj. v. material.
OBIECTU├üL, -─é adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care exist─â independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care apar╚Ťine lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].
OBIECTU├üL, -─é adj. (fil.) 1. care are tr─âs─âturile unui obiect, independent de reflectarea lor ├«n con╚Ötiin╚Ť─â; material, obiectiv. 2. care apar╚Ťine lucrurilor; obiectelor. (dup─â fr. objectal)
OBIECTU├üL ~─â (~i,~e) livr. Care exist─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei ╚Öi independent de ea; cu existen╚Ť─â independent─â 2) Care ╚Ťine de obiecte, de lucruri. [Sil. -tu-al] /Din obiect
OBIECTUAL adj. (FILOZ.) material, obiectiv. (Realitatea ~.)

Obiectual dex online | sinonim

Obiectual definitie

Intrare: obiectual
obiectual adjectiv
  • silabisire: -biec-tu-al; mf. ob-