obiectual definitie

9 definiții pentru obiectual

OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor (nu oamenilor). [Pr.: -tu-al] – Din obiect.
OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.
obiectuál (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuáli; f. obiectuálă, pl. obiectuále
obiectuál adj. m. (sil. -biec-tu-al; mf. ob-), pl. obiectuáli; f. sg. obiectuálă, pl. obiectuále
OBIECTUÁL adj. v. material.
OBIECTUÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].
OBIECTUÁL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conștiință; material, obiectiv. 2. care aparține lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)
OBIECTUÁL ~ă (~i,~e) livr. Care există în afara conștiinței și independent de ea; cu existență independentă 2) Care ține de obiecte, de lucruri. [Sil. -tu-al] /Din obiect
OBIECTUAL adj. (FILOZ.) material, obiectiv. (Realitatea ~.)

obiectual dex

Intrare: obiectual
obiectual adjectiv
  • silabisire: -biec-tu-al; mf. ob-