OBIECTIVIZÁ, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. -iza.

OBIECTIVIZÁ, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. -iza.

OBIECTIVIZÁ, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A căpăta un caracter obiectiv.

obiectivizá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivizeáză

obiectivizá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 3 sg. și pl. obiectivizeáză

Obiectivizat ≠ subiectivizat

OBIECTIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. [P.i. 3 -zează. / < obiectiv + -iza].

OBIECTIVIZÁ vb. refl. a se obiectiva (II). (< engl. obiectivize)

A SE OBIECTIVIZÁ pers.3 se ~eáză intranz. rar A căpăta un caracter obiectiv. /obiectiv + suf. ~iza