Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru obiectiva

OBIECT├ŹV, -─é, obiectivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Fil.) Care constituie o realitate independent─â de con╚Ötiin╚Ť─â sau care este conform acestei realit─â╚Ťi. 2. Care are ├«nsu╚Öirea de a reda fidel, netrunchiat realitatea, deta╚Öat de impresii subiective; nep─ârtinitor, impar╚Ťial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se refer─â la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S. n. 1. Sistem optic convergent, format dintr-una sau mai multe lentile care intr─â ├«n construc╚Ťia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunet─â etc.), fiind ├«ndreptat spre obiectul studiat. 2. (Milit.) Por╚Ťiune de teren, localitate, fort─ârea╚Ť─â etc. care prezint─â interes ├«n timp de r─âzboi. ÔÖŽ ╚Üint─â asupra c─âreia se execut─â o tragere sau se lanseaz─â bombe. 3. Fig. Scop, ╚Ťint─â, ╚Ťel. ÔÖŽ (Concr.) Ceea ce urmeaz─â s─â fie realizat, construit etc. ÔÇô Din fr. objectif.
OBIECTIV├ü, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma ├«n valori cu existen╚Ť─â obiectiv─â. ÔÖŽ Refl. A deveni obiectiv (I 1). ÔÇô Din fr. objectiver.
OBIECT├ŹV, -─é, obiectivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Fil.) Care exist─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei omene╚Öti ╚Öi independent de ea. ÔŚŐ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care sus╚Ťine existen╚Ťa unei idei absolute, mistice, independente de con╚Ötiin╚Ťa omeneasc─â ╚Öi prin a c─ârei dezvoltare ia na╚Ötere lumea material─â. 2. Care are ├«nsu╚Öirea de a reda realitatea ├«n chip nefalsificat, deta╚Öat de impresii subiective; nep─ârtinitor, impar╚Ťial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se refer─â la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S. n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intr─â ├«n construc╚Ťia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunet─â etc.), fiind ├«ndreptat spre obiectul studiat. 2. Por╚Ťiune de teren, localitate, fort─ârea╚Ť─â etc. care prezint─â interes ├«n timp de r─âzboi. ÔÖŽ ╚Üint─â asupra c─âreia se execut─â o tragere sau se lanseaz─â bombe. 3. Fig. Scop, ╚Ťint─â, ╚Ťel. ÔÖŽ (Concr.) Ceea ce urmeaz─â s─â fie realizat, construit etc. ÔÇô Din fr. objectif.
OBIECTIV├ü, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma ├«n valori cu existen╚Ť─â obiectiv─â. ÔÖŽ Refl. A deveni obiectiv (I 1). ÔÇô Din fr. objectiver.
OBIECT├ŹV1, obiective, s. n. 1. Lentil─â sau sistem de lentile (mai rar oglind─â concav─â) care formeaz─â ├«ntr-o lunet─â, ├«ntr-un microscop, ├«ntr-un aparat fotografic etc. o imagine real─â a obiectului observat. 2. Por╚Ťiune de teren, localitate, fort─ârea╚Ť─â etc. care prezint─â importan╚Ť─â din punct de vedere militar. ÔÖŽ ╚Üint─â asupra c─âreia trage o gur─â de foc. ÔÖŽ Fig. Scop, ╚Ťint─â, ╚Ťel. Convorbirea avusese cu totul alte obiective. ARGHEZI, P. T. 94. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-ec-.
OBIECT├ŹV2, -─é, obiectivi, -e, adj. (├Än opozi╚Ťie cu subiectiv) 1. (Fil.) Care exist─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei omene╚Öti ╚Öi independent de ea. Folosirea legilor economice obiective de c─âtre statul sovietic ├«n opera de construire a socialismului este un inalt exemplu pentru ╚Ť─ârile de democra╚Ťie popular─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2595. Pentru ╚Ötiin╚Ťa marxist─â, legile limbii s├«nt la fel cu legile din celelalte domenii, ele... au caracter obiectiv. GRAUR, S. L. 93. Adev─âr obiectiv v. adev─âr. Idealism obiectiv = aspect al idealismului, care recunoa╚Öte existen╚Ťa unei idei mistice, independent─â de con╚Ötiin╚Ťa omeneasc─â ╚Öi prin a c─ârei dezvoltare ia na╚Ötere lumea material─â. ÔÖŽ (Despre art─â ╚Öi creatori) Care are ├«nsu╚Öirea de a reda realitatea ├«n chip nefalsificat, deta╚Öat de impresii subiective. Puterea-i obiectiv─â i-a ├«ng─âduit [lui Victor Hugo] s─â ├«mbr─â╚Ťi╚Öeze domenii nem─ârginite: natura, omul, istoria, universul. SADOVEANU, E. 226. 2. (├Än vorbirea curent─â) Nep─ârtinitor, impar╚Ťial. Junimismul a avut preten╚Ťia... c─â asist─â... la fenomenele politice, sociale ╚Öi culturale ╚Öi c─â le define╚Öte din punct de vedere obiectiv. IBR─éILEANU, SP. CR. 98. S─â aproba╚Ťi ├«ntocmai planul meu, ├«n toate am─ânuntele, studiat din punct de vedere obiectiv pur. CARAGIALE, O. VII 200. ÔŚŐ (Adverbial) Cu mo╚Öul nu-i chip s─â discu╚Ťi, obiectiv, c─â el din chestia pensiei nu iese. REBREANU, R. I 65. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-ec-.
obiect├şv1 (-biec-) adj. m., pl. obiect├şvi; f. obiect├şv─â, pl. obiect├şve
obiect├şv2 (-biec-) s. n., pl. obiect├şve
obiectivá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectiveáză
obiect├şv adj. m. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiect├şvi; f. sg. obiect├şv─â, pl. obiect├şve
obiect├şv s. n. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiect├şve
obiectiv├í vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. obiective├íz─â
OBIECT├ŹV adj., s. 1. adj. v. real. 2. adj. material. 3. adj. v. drept. 4. s. cauz─â. 5. s. v. scop. 6. s. v. ╚Ťint─â. 7. s. (FOTO) obiectiv (fotografic) = fotoobiectiv; obiectiv superangular = obiectiv superunghiular; obiectiv superunghiular = obiectiv superangular. 8. v. ├«ntreprindere.
Obiectiv Ôëá subiectiv
OBIECT├ŹV, -─é adj. 1. (Op. subiectiv) Existent ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei omului ╚Öi independent de ea. 2. Impar╚Ťial. 3. Referitor la obiect (4). [Cf. fr. objectif, lat. obiectivus].
OBIECT├ŹV s.n. 1. Lentil─â sau sistem optic care formeaz─â ├«ntr-o lunet─â, ├«ntr-un microscop, ├«ntr-un aparat fotografic etc. o imagine real─â a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie ╚Ťinta unei ac╚Ťiuni militare. ÔÖŽ ╚Üinta asupra c─âreia se trage cu o arm─â de foc. 3. ├Äntreprindere, uzin─â, construc╚Ťie etc. care urmeaz─â s─â fie realizat─â. ÔÖŽ Loc care prezint─â interes pentru turi╚Öti. ÔÖŽ (Fig.) Scop, ╚Ťel, ╚Ťint─â. [Pron. o-biec-. / cf. fr. objectif].
OBIECTIV├ü vb. I. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca exist├ónd ├«n afar─â de con╚Ötiin╚Ťa omului ╚Öi independent de ea. ÔÖŽ refl. A deveni obiectiv. [Cf. fr. objectiv├ęr].
OBIECT├ŹV, -─é I. adj. 1. existent ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei ╚Öi independent de ea. 2. impar╚Ťial. 3. referitor la obiect (6). II. s. n. 1. lentil─â, sistem de lentile care formeaz─â o imagine real─â a obiectului observat ├«ntr-o lunet─â, ├«ntr-un microscop, aparat fotografic etc. 2. loc, punct, localitate etc. care constituie ╚Ťinta unei ac╚Ťiuni militare. ÔŚŐ ╚Ťint─â asupra c─âreia se trage cu o arm─â de foc. 3. ├«ntreprindere, uzin─â, construc╚Ťie etc. care urmeaz─â s─â fie realizat─â. 4. loc care prezint─â interes pentru turi╚Öti. 5. (fig.) inten╚Ťie, scop, ╚Ťel, ╚Ťint─â. (< fr. objectif, lat. obiectivus)
OBIECTIV├ü vb. I. tr. a transforma ideile, g├óndirea, aptitudinile ├«n produse cu existen╚Ť─â obiectiv─â, a considera ceva ca obiectiv (I, 1). II. refl. a c─âp─âta caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< fr. objectiv├ęr)
OBIECT├ŹV1 ~e n. 1) fiz. Lentil─â (sau sistem de lentile convergente), f─âc├ónd parte dintr-un aparat optic (lunet─â, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientat─â spre obiectul supus cercet─ârii. 2) Punct asupra c─âruia este orientat─â o opera╚Ťie militar─â; ╚Ťint─â. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif
OBIECT├ŹV2 ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi adverbial (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care denot─â exactitate ├«n procesul de reflectare a realit─â╚Ťii; nefalsificat; veridic. 2) filoz. (├«n opozi╚Ťie cu subiectiv) Care exist─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei ╚Öi independent de ea; cu existen╚Ť─â independent─â. /<fr. objectif
A OBIECTIV├ü ~├ęz tranz. (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face s─â se obiectiveze. /<fr. objectiver
A SE OBIECTIVÁ pers.3 se ~eáză intranz. (despre gînduri, planuri etc.) A se transforma în ceva obiectiv, real. /<fr. objectiver
obiectiv a. ce are raport cu obiectul (├«n opozi╚Ťiune cu subiectiv): realitate obiectiv─â. ÔĽĹ adv. ├«ntrÔÇÖun mod obiectiv: a judeca obiectiv. ÔĽĹ n. 1. tot ce e ├«n afar─â de subiectul cuget─âtor ╚Öi observator; 2. lentil─â convex─â la o lunet─â, care e ├«ndreptat─â asupra obiectului de v─âzut, ├«n opozi╚Ťiune cu ocularul; 3. punct spre care se ├«ndreapt─â atacul.
obiectivà v. 1. a considera ca obiectiv; 2. a realiza o ideie.
*ob─şect├şv, -─â adj. (lat. ob-jectivus). Relativ la ob─şect, care e ├«n ob─şect, nemodificat de sentiment (├«n opoz. cu sub─şectiv): constatare ob─şectiv─â. S. n., pl. e. Arm. Scop, ╚Ťint─â de atac: ob─şectivu une─ş opera╚Ťiun─ş militare. Acea sticl─â a une─ş lunete care e ├«ntoars─â spre ob─şectu pe care vre─ş s─â-l vez─ş (├«n opoz. cu ocular). La un aparat fotografic, partea care con╚Ťine lentila pin care trece lumina ├«n ainte de a ajunge ├«n camera obscur─â. Adv. ├Än mod ob─şectiv, conform realit─â╚Ťi─ş: a judeca ob─şectiv.
*ob─şectiv├ęz v. tr. (d. ob─şectiv). Rar. Consider ca obiectiv.
OBIECTIV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) real. (Lumea ~.) 2. adj. (FILOZ.) material, obiectual. (Realitatea ~.) 3. adj. drept, impar╚Ťial, nepar╚Ťial, nep─ârtinitor, (├«nv.) nef─â╚Ť─ârit. (Om ~.) 4. s. cauz─â, scop, ╚Ťel, ╚Ťint─â, (├«nv.) pricin─â. (Lupta pentru nobilul ~ al independen╚Ťei.) 5. s. menire, rol, rost, scop, sens, ╚Ťel, ╚Ťint─â, (pop.) noim─â. (~ acestor m─âsuri a fost acela de a...) 6. s. obiect, scop, ╚Ťel, ╚Ťint─â, (├«nv.) prav─â╚Ť. (~ unei cercet─âri.) 7. s. (FOTO) obiectiv (fotografic) = fotoobiectiv.
obiect├şv adj., s.n. 1. Caz obiectiv ├Än gramatica lui Ch. J. Filmore denume╚Öte una dintre categoriile de caz, cea mai neutr─â din punct de vedere semantic. 2. Conjugare obiectiv─â Caracterizeaz─â numai anumite limbi (vezi maghiara), unde se opune conjug─ârii subiective. 3. Genitiv obiectiv Genitivul ocurent numai ├«n vecin─âtatea unui substantiv de provenien╚Ť─â verbal─â, corespunz├ónd obiectului direct.
OBIECTIV PENTRU TRAGERILE TERESTRE ╚Ťint─â punctual─â, liniar─â sau zonal─â asupra c─âreia urmeaz─â a se executa tragerea cu armamentul de la bord sau a se lansa bombele.
OFI╚ÜER CU DIRIJAREA AVIA╚ÜIEI ╚śI INDICAREA OBIECTIVELOR ofi╚Ťer de avia╚Ťie trimis ├«n dispozitivul de lupt─â al unit─â╚Ťilor mecanizate din primul e╚Öalon, ├«nzestrat cu mijloace de transmitere sol-aer, ├«n scopul dirij─ârii avia╚Ťiei de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmeaz─â a fi nimicite, indic├óndu-le ╚Öi u╚Öur├ónd descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al sta╚Ťiei de radioloca╚Ťie, la dispozi╚Ťia ofi╚Ťerului, sau prin precedarea forma╚Ťiei de avioane de c─âtre un avion de cercetare, dirijat prin radioloca╚Ťie la obiectiv de ofi╚Ťerul cu dirijarea pe baza indica╚Ťiilor din h─âr╚Ťile de lucru ale statelor majore ale unit─â╚Ťilor mecanizate.
OBIECT├ŹV, -─é adj. (cf. fr. objectif, lat. obiectivus): ├«n sintagmele ordine obiectiv─â ╚Öi reflexiv obiectiv (v.).

Obiectiva dex online | sinonim

Obiectiva definitie

Intrare: obiectiv
obiectiv adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -biec-; mf. ob-
Intrare: obiectiva
obiectiva verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -biec-; mf. ob-