obiecționare definitie

2 definiții pentru obiecționare

obiecționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. obiecționeáză
OBIECȚIONÁ vb. I. intr. A face obiecții. [Pron. -biec-ți-o-. / et. incertă].

obiecționare dex

Intrare: obiecționa
obiecționa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: obiecționare
obiecționare infinitiv lung