obidnic definitie

6 definiții pentru obidnic

OBÍDNIC, -Ă, obidnici, -e, adj. (Regional) Slab, neajutorat, invalid. (Substantivat) Nu-i păcat de d-zeu din om teafăr, sănătos, să mă lași un obidnic? SEVASTOS, la TDRG.
OBÍDNIC, -Ă, obidnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Slab, neajutorat; invalid. – Slav (v. sl. obidĩnŭ).
OBÍDNIC adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.
obídnic, obídnică, obídnici, obídnice, adj. (înv.) slab, invalid.
obídnic și -rnic, -ă adj. (vsl. obidĭnŭ, vrednic de dispreț). Rar. Slab, invalid.
obidnic adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

obidnic dex

Intrare: obidnic
obidnic