obidire definitie

2 intrări

17 definiții pentru obidire

OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
OBIDÍRE, obidiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.
OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
OBIDÍRE, obidiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.
OBIDÍ, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obidá, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.
OBIDÍRE, obidiri, s. f. (Învechit, astăzi mai ales popular) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei. 1.Suferință, chin, amar. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. 2. Asuprire, împilare.
obidí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 2 sg. obideá; conj. prez. 3 să obideáscă
obidíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidírii; pl. obidíri
obidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. și pl. obideáscă
obidíre s. f., g.-d. art. obidírii; pl. obidíri
OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.
OBIDÍRE s. v. amărăciune, asuprire, boceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăstuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristețe, tânguială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.
A OBIDÍ ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
A SE OBIDÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă
obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.
obidi vb. v. AMĂRÎ. ASUPRI. EXPLOATA. INDISPUNE. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NĂPĂSTUI. NECĂJI. NEDREPTĂȚI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SUPĂRA. TIRANIZA. URGISI.
obidire s. v. AMĂRĂCIUNE. ASUPRIRE. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. ÎNTRISTARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. MÎHNIRE. NĂPĂSTUIRE. NECAZ. NEDREPTĂȚIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. SUPĂRARE. TRISTEȚE. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. URGISIRE. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

obidire dex

Intrare: obidi
obidi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: obidire
obidire substantiv feminin