14 definiții pentru obidă
OBÍDĂ, obide,
s. f. 1. (
Pop.) întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie.
2. (
Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din
sl. obida. OBÍDĂ, obide,
s. f. 1. (
Pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie.
2. (
Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din
sl. obida. OBÍDĂ, (rar) obide,
s. f. 1. Întristare adîncă, mîhnire, durere sufletească, chin, amărăciune, păs. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Fără nici o mustrare privea la suferințele și obida supușilor săi. VLAHUȚĂ, O. A. I 218. Și-a adus aminte cu dor și cu obidă de ea. CARAGIALE, N. S. 55.
2. (Învechit) Nedreptate, strîmbătate; asuprire. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă, să-și ceară dreptate. C. PETRESCU, A. R. 191.
obídă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. obídei;
pl. obíde
obídă s. f., g.-d. art. obídei; pl. obíde OBÍDĂ s. v. afront, amărăciune, asuprire, ciudă, exploatare, furie, gelozie, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, urgisire. obídă (obíde), s. f. –
1. (
Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. –
2. Chin, durere, zbucium.
Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). –
Der. obidi (
var. rară obida),
vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din
sl. obideti; obidos,
adj. (mîhnit, necăjit),
înv.; obidnic,
adj. (nenorocit, ticălos),
Mold., rar; obijdui (
var. obidui),
vb. (a chinui, a nedreptăți), din
sl. obizdati.
OBÍDĂ ~e f. 1) Amărăciune provocată de o nedreptate. 2) înv. Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate. /<sl. obida obidă f. întristare adâncă: coprins de mâhnire și de obidă ISP. [Slav. OBIDA, injurie].
obídă f., pl. e saŭ izĭ (vsl. obida, nedreptate). Rar azĭ. Nedreptate. Mare întristare: cu obida’n inimă. Fig. Iron. Pop. Mold. sud.
Oghidă (rev. I. Crg. 3, 187). Om prea mic, stîrpitură: o oghidă de femeĭe.
obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V.
obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și
obiduĭesc și
-dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și
-dez în rimă cu oftez.
obidă s. v. AFRONT. AMĂRĂCIUNE. ASUPRIRE. CIUDĂ. EXPLOATARE. FURIE. GELOZIE. INJURIE. INSULTĂ. INVIDIE. ÎMPILARE. ÎNTRISTARE. ÎNVERȘUNARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. MÎNIE. NĂPĂSTUIRE. NECAZ. OCARĂ. OFENSĂ. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. RANCHIUNĂ. RUȘINE. SUPĂRARE. TRISTEȚE. UMILINȚĂ. URGISIRE. Obidă dex online | sinonim
Obidă definitie
Intrare: obida
obida verb grupa I conjugarea a II-a