Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru obid─â

OB├ŹD─é, obide, s. f. 1. (Pop.) ├«ntristare ad├ónc─â, durere sufleteasc─â; m├óhnire, am─âr─âciune, jale; necaz; ciud─â, m├ónie. 2. (├Änv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insult─â, umilire. ÔÇô Din sl. obida.
OB├ŹD─é, obide, s. f. 1. (Pop.) ├Äntristare ad├ónc─â, durere sufleteasc─â; m├óhnire, am─âr─âciune, jale; necaz; ciud─â, m├ónie. 2. (├Änv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insult─â, umilire. ÔÇô Din sl. obida.
OBIDÁ vb. I v. obidi.
OB├ŹD─é, (rar) obide, s. f. 1. ├Äntristare ad├«nc─â, m├«hnire, durere sufleteasc─â, chin, am─âr─âciune, p─âs. S-a ├«ntors c─âtr─â zid, singur, desc─ârc├«ndu-╚Öi ├«ntr-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. F─âr─â nici o mustrare privea la suferin╚Ťele ╚Öi obida supu╚Öilor s─âi. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 218. ╚śi-a adus aminte cu dor ╚Öi cu obid─â de ea. CARAGIALE, N. S. 55. 2. (├Änvechit) Nedreptate, str├«mb─âtate; asuprire. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele ╚Ť─ârii din obid─â, s─â-╚Öi cear─â dreptate. C. PETRESCU, A. R. 191.
OBIDÁ vb. I. v. obidi.
ob├şd─â (pop.) s. f., g.-d. art. ob├şdei; pl. ob├şde
ob├şd─â s. f., g.-d. art. ob├şdei; pl. ob├şde
OB├ŹD─é s. v. afront, am─âr─âciune, asuprire, ciud─â, exploatare, furie, gelozie, injurie, insult─â, invidie, ├«mpilare, ├«ntristare, ├«nver╚Öunare, jignire, m├óhnire, m├ónie, n─âp─âstuire, necaz, ocar─â, ofens─â, opresiune, oprimare, persecutare, persecu╚Ťie, pic─â, pizm─â, pornire, prigoan─â, prigonire, ranchiun─â, ru╚Öine, sup─ârare, triste╚Ťe, umilin╚Ť─â, urgisire.
ob├şd─â (ob├şde), s. f. ÔÇô 1. (├Änv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. ÔÇô 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). ÔÇô Der. obidi (var. rar─â obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (m├«hnit, nec─âjit), ├«nv.; obidnic, adj. (nenorocit, tic─âlos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedrept─â╚Ťi), din sl. obizdati.
OB├ŹD─é ~e f. 1) Am─âr─âciune provocat─â de o nedreptate. 2) ├«nv. Fapt─â nedreapt─â, reprobabil─â; nedreptate. /<sl. obida
obidă f. întristare adâncă: coprins de mâhnire și de obidă ISP. [Slav. OBIDA, injurie].
ob├şd─â f., pl. e sa┼ş iz─ş (vsl. obida, nedreptate). Rar az─ş. Nedreptate. Mare ├«ntristare: cu obidaÔÇÖn inim─â. Fig. Iron. Pop. Mold. sud. Oghid─â (rev. I. Crg. 3, 187). Om prea mic, st├«rpitur─â: o oghid─â de feme─şe.
obid├ęsc v. tr. (vsl. obid─şeti, a nedrept─â╚Ťi. V. obijdu─şesc, podidesc). Rar az─ş. Nedrept─â╚Ťesc. V. intr. Sufer triste╚Ť─â. V. refl. M─â m├«hnesc: fe╚Ťe obidite. ÔÇô Vech─ş ╚Öi obidu─şesc ╚Öi -dnu─şesc (vsl. obidovati, -du─şon). La Pan ╚Öi -dez ├«n rim─â cu oftez.
obid─â s. v. AFRONT. AM─éR─éCIUNE. ASUPRIRE. CIUD─é. EXPLOATARE. FURIE. GELOZIE. INJURIE. INSULT─é. INVIDIE. ├ÄMPILARE. ├ÄNTRISTARE. ├ÄNVER╚śUNARE. JIGNIRE. M├ÄHNIRE. M├ÄNIE. N─éP─éSTUIRE. NECAZ. OCAR─é. OFENS─é. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECU╚ÜIE. PIC─é. PIZM─é. PORNIRE. PRIGOAN─é. PRIGONIRE. RANCHIUN─é. RU╚śINE. SUP─éRARE. TRISTE╚ÜE. UMILIN╚Ü─é. URGISIRE.

Obid─â dex online | sinonim

Obid─â definitie

Intrare: obid─â
obid─â substantiv feminin
Intrare: obida
obida verb grupa I conjugarea a II-a