Definiția cu ID-ul 37754:
OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe,
s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊
Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [
Var.: (
înv.)
obicinuínță s. f.] –
Obișnui +
suf. -ință.
Obicinuință dex online | sinonim
Obicinuință definitie