obicină definitie

5 definiții pentru obicină

OBÍCINĂ s. v. deprindere, obicei, obișnuință.
obicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual.
obícĭnă f., pl. e (vsl. obyčinŭ, obișnuit). L. V. Obiceĭ.
obicină s. v. DEPRINDERE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ.
obícină, obicine s. f. (Înv.) Obicei. ♦ Practică religioasă, ritual. – Din bg. obicino.

obicină dex

Intrare: obicină
obicină