O definiție pentru obiceiu
obiceiu n.
1. deprindere: obiceiu străbun;
2. (mai ales la pl.) deprinderi contractate din apucături, în vieață: obiceiuri copilărești;
3. legi tradiționale sau nescrise, drept stabilit de uz și având putere de lege: obiceiul pământului a durat la noi până la Condicile lui Caragea și Calimah (1817). [Slav. OBYČAĬ].
Obiceiu dex online | sinonim
Obiceiu definitie