obială definitie

2 intrări

11 definiții pentru obială

OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.
OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.
OBIÁLĂ1 s. f. v. ogheal.
OBIĂLĂ2, obiele, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Bucată de pînză sau de postav cu care țăranii își înfășoară laba piciorului pentru a le ține de cald în încălțăminte, înlocuind ciorapul. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. 2. Zdreanță, cîrpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențăros. (Cu pronunțare regională) Care de care mai chipeș și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. – Pronunțat: -bia-.
obiálă s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle
obiálă s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle
obiálă (obiéle), s. f.1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de țărani în loc de ciorapi sau șosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanță. – Var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. Sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją „a înveli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak „pantaloni”, ceh. ob(v)al „înveliș”. Cf. oghial. – Der. obilos, adj. (zdrențăros).
OBIÁLĂ obiéle f. 1) Bucată de țesătură groasă care se înfășoară pe laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucată de țesătură veche; zdreanță. ◊ A face pe cineva ~ (sau~ de câine) a batjocori pe cineva, numindu-l în fel și chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijalo
obială f. petec de pânză ce ține loc de ciorap. [Slav. OBĬELO, acoperemânt, din OBIĬÕ, a înfășura].
obĭálă f., pl. obĭele (vsl. *obĭelo, d. obiti-obiĭon, ob-viti, a învăli, a învălătuci, a lega, d. viti-viĭon, a învălătuci; ceh. obal, obval, învălitoare). Vest. Bucată de pînză, de ordinar pătrată, pe care țăraniĭ o întrebuințează îld. cĭorap. – În est ogheală, pl. oghele. V. ogheal.
OBIALĂ subst. 1. – (Flor 84); Obeală, Stan (16 B VI 210); Obilești s. (VT; Cat) și Obileni s. 2. Obiela moșn., 1610 (AO XV 62).

obială dex

Intrare: obială
obială substantiv feminin
Intrare: Obială
Obială