ober definitie

8 definiții pentru ober

ÓBĂR s. m. v. ober.
ÓBER, oberi, s. m. (Înv.) Oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober.
ÓBĂR s. m. v. ober.
ÓBER, oberi, s. m. (Ieșit din uz) Chelner-șef, oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober.
ÓBER, oberi, s. m. (Germanism rar, în graiul minerilor) Muncitor șef. Mi s-a plîns oberul că faci revoluție în sector. DAVIDOGLU, M. 29.
!óber (înv.) [e pron. ă] s. m., pl. óberi
óber s. m., pl. óberi
OBER-GABELHORN [ó:bər gábəlhorn], vârf în Alpii Pennini, în SV Elveției (Valais); 4.074 m.

ober dex

Intrare: ober
obăr
ober substantiv masculin
  • pronunție: e pr. ă